Baka-Tsuki - User contributions [en]

Suzumiya Haruhi Romanian

2008-04-06T21:24:31Z

Homeworld: /* Volumul 1 - '''Melancolia lui Suzumiya Haruhi''' / 第一巻: 涼宮ハルヒの憂鬱 */

[[Category:Alternative Languages]]
== Rezumatul povestii ==
Nu chiar o poveste de liceu normală! Kyon e elev în anul intâi la North High.
Stând în spatele lui e o inteligentă, energetică şi foarte plictisită Suzumiya Haruhi, care se prezentă ca neavând nici un interes în 'oameni normali', şi că orice extratereştrii, călători în timp, slideri sau esperi ar trebui să i se alăture. De ce e atât de interesată de altceva in afară de oameni? 'Pentru că oamenii nu sunt amuzanti deloc!'. Kyon este la scurt timp implicat în încercările acestei fete neobişnuite să facă viata mai interesantă, dar descoperă o lume mult mai palpitantă decât Haruhi şi-ar putea imagina vreodată.

== Seriile ''Suzumiya Haruhi'', de [[Tanigawa Nagaru]] ==

===Volumul 1 - '''Melancolia lui Suzumiya Haruhi''' / 第一巻: 涼宮ハルヒの憂鬱===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Illustrations|Ilustratii colorate]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Prologue|Prolog]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 3|Capitolul 3(60%)]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 4|Capitolul 4]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 5|Capitolul 5(80%)]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 6|Capitolul 6]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 7|Capitolul 7]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Epilogue|Epilog]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Author's Notes|Author's Notes]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Editor's Notes|Editor's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 2 - ''Oftarile lui Suzumiya Haruhi'' / 第二巻: 涼宮ハルヒの溜息 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Illustrations|Ilustratii colorate]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Prologue|Prolog]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 3|Capitolul 3]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 4|Capitolul 4]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 5|Capitolul 5]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Epilogue|Epilog]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Author's notes|Author's notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 3 - ''Plictiseala lui Suzumiya Haruhi'' / 第三巻: 涼宮ハルヒの退屈 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Prologue|Prologue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_The Boredom of Suzumiya Haruhi|The Boredom of Suzumiya Haruhi]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Bamboo_Leaf_Rhapsody|Bamboo Leaf Rhapsody]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Mystérique Sign|Mystérique Sign]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Lone Island Syndrome|Lone Island Syndrome]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 4 - ''Disparitia lui Suzumiya Haruhi'' / 第四巻: 涼宮ハルヒの消失 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Prologue|Prologue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 3|Capitolul 3]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 4|Capitolul 4]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 5|Capitolul 5]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 6|Capitolul 6]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Epilogue|Epilogue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 5 - ''Furia lui Suzumiya Haruhi'' / 第五巻: 涼宮ハルヒの暴走 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 5_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Prologue - Summer|Prologue - Summer]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Endless Eight|Endless Eight]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Prologue - Autumn|Prologue - Autumn]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 The Day of Sagittarius|The Day of Sagittarius]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Prologue - Winter|Prologue - Winter]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Snow Mountain Syndrome|Snow Mountain Syndrome]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 5_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 6 - ''Fluctuatia lui Suzumiya Haruhi'' / 第六巻: 涼宮ハルヒの動揺 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 6 Live A Live|Live A Live]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6 Asahina Mikuru's Adventure Episode 00|Asahina Mikuru's Adventure Episode 00]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6_Charmed at First Sight LOVER|Charmed at First Sight LOVER]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6 Where did the Cat Go?|Where did the Cat Go?]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6_The_Melancholy_of_Asahina_Mikuru|The Melancholy of Asahina Mikuru]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6 Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 7 - ''Intrigile lui Suzumiya Haruhi'' / 第七巻: 涼宮ハルヒの陰謀 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Prologue|Prologue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 3|Capitolul 3]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 4|Capitolul 4]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 5|Capitolul 5]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 6|Capitolul 6]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 7|Capitolul 7]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Epilogue|Epilogue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7 Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 8 - ''Indignatia lui Suzumiya Haruhi'' / 第八巻: 涼宮ハルヒの憤慨 ===
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 8 Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 8 Editor in Chief?Straight Ahead!|Editor in Chief?Straight Ahead!]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 8 Wandering Shadow|Wandering Shadow]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 8 Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 8_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 9 - ''Disocierea lui Suzumiya Haruhi'' / 第九巻: 涼宮ハルヒの分裂 ===
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 9_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 9_Prologue|Prologue]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 9_Capitolul _1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 9_Capitolul _2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 9_Capitolul _3|Capitolul 3]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 9_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

=== Haruhi Theater / ハルヒ劇場===
*[[Romanian - Haruhi_Theater_act.1|Haruhi Theater act.1'' / ハルヒ劇場 act.1'' Original]] (50% Completed)
*[[Romanian - Haruhi_Theater_act.1_Version2|Haruhi Theater act.1'' / ハルヒ劇場 act.1'' Preview]] (Completed)
*[[Romanian - Haruhi_Theater_act.2|''Haruhi Theater act.2'' / ハルヒ劇場 act.2]]

Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 1 Capitolul 5

2008-04-06T21:23:21Z

Homeworld:

Lunea a venit, şi umiditatea anotimpului ploios s-a făcut simţită încetul cu încetul la şcoală, crescând până la punctul la care transpiram găleţi de apă. Dacă vreun politician ar porni o campanie în care ar promite să instaleze un lift pe drumul acela de deal, ar avea votul meu asigurat, imediat cum primesc dreptul.

Stăteam în clasă, făcându-mi vânt cu un carneţel, din lipsă de ventilator, când a sunat clopoţelul, iar Haruhi, în mod neobişnuit, era ultima care a intrat.

"Fă-o singur!"

Haruhi, cu care m-am despărţit în faţa gării, cu două zile înainte, s-a strâmbat la mine, bosumflată. Tocmai când credeam că expresiile ei deveneau mai drăguţe pe zi ce trece, a revenit la înfăţişarea obişnuită, încruntată.

"Hei, Suzumiya. Ştii povestea 'Păsării Albastre a Fericirii'?"

"Ce-i aia?"

"Nu, lasă, nu-i nimic."

"Atunci nu întreba."

Haruhi mi-a aruncat o privire mânioasă, iar apoi intră Okabe-sensei, şi ora de dirigenţie începu.

Pe parcursul întregii zile, o aură înnorată, apăsătoare radia în toate direcţiile dinspre Haruhi, emiţând o presiune disconfortantă în spatele meu. Niciodată clopoţelul care marca sfârşitul zilei nu mai sunase aşa liniştitor. Ca un şoarece de câmp fugind din calea unui foc devastator, am evacuat spre camera de club.

Figura studioasă a lui Nagato-san a devenit atât de nelipsită în ambientul general al camerei de club, încât pare să se fi transformat într-un ornament fix.

Cu astea spuse, m-am întors şi i-am spus lui Koizumi Itsuki, care tocmai ajunsese,

"Nu-mi spune că ai să-mi zici ceva despre Suzumiya?"

Nu eram decât noi trei acolo. Haruhi era de serviciu, în timp ce Asahina-san încă nu ajunsese.

"Ah, judecând după reacţia ta, presupun că celelalte fete ţi s-au adresat deja."

Koizumi aruncă o privire la Nagato, care era ocupată cu lectura cărţii, ca de obicei. Îi găseam tonul de atotştiutor destul de enervant.

"Hai să găsim alt loc în care să vorbim. Ar fi problematic dacă Suzumiya-san ne-ar auzi."

Koizumi m-a dus la bufet, şi am luat loc la o masă. Pe drum, Koizumi chiar mi-a cumpărat o cană de cafea caldă. Ştiu că e destul de ciudat ca doi tipi să stea la aceiaşi masă, dar n-aveam ce să facem.

"Cât ştii?"

"Ştiu că Suzumiya nu e o persoană obişnuită, presupun."

"Asta face totul mai uşor pentru mine. Ai dreptate."

Era o glumă? Toţi trei membrii Brigăzii SOS mi-au spus că Suzumiya nu e om. Oare încălzirea globală le-au prăjit creierii atât de tare încât s-au scurt-circuitat?

"În primul rând, spune-mi ce eşti de fapt."

Deoarece una mi-a spus că e un extraterestru, iar cealaltă, un călător prin timp, deja aveam formată o idee, aşa că am continuat,

"Nu-mi vei spune că eşti un esper, nu?"

"Hei, nu-i nevoie să faci presupuneri!"

Koizumi îşi clătină încet cana.

"Deşi nu în întregime corect, ai mai mult sau mai puţin dreptate - sunt ceea ce voi aţi putea numi un esper. Aşa e, deţin puteri paranormale."

Mi-am băut cafeaua în linişte. Hmm, prea dulce, ar fi trebuit s-o comande cu mai puţin zahăr.

"Aş fi preferat să nu mă transfer la această şcoală atât de brusc, însă a apărut o schimbare de circumstanţe. N-am crezut niciodată că acele două fete ar fi abordat-o pe Suzumiya Haruhi atât de repede. Înainte de asta, mereu au observat-o din umbră."

Nu o mai trataţi pe Haruhi ca pe vreo specie pe cale de dispariţie!

Observând că eram încruntat, continuă,

"Calmează-te, încercăm tot ce putem! N-avem nici o intenţie să-i facem rău lui Suzumiya-san, mai degrabă, încercăm s-o protejăm de pericole."

"Ai spus 'încercăm? Pesemne că sumt mai mulţi ca tine?"

"Păi, nu-s chiar aşa de mulţi precum crezi. Deoarece fac parte din cel mai scăzut rang, nu prea ştiu multe, ştiu doar că sunt vreo zece în lumea asta. Toţi sunt sub supravegherea "Organizaţiei".
Grozav, acum avem o "organizaţie"!

"Nu ştiu din ce consistă organizaţia, sau câţi membrii sunt. Totul pare să fie condus de barosanii de mai sus."

"......Deci, acest grup, această "Organizaţie", cu ce se ocupă?"

Koizumi îşi umezi buzele cu cafeaua răcită.

"Cum probabil ai ghicit, "Organizaţia" a fost fondată acum trei ani, iar priotitatea lor este să o observe pe Haruhi Suzumiya. Mai simplu, ei există cu scopul de a o observa pe Haruhi. Sigur ai înţeles până aici, nu? Eu nu sunt singurul membru al "Organizaţiei" de-aici din şcoală. Deja au fost câţiva care s-au infiltrat înaintea mea; eu am fost transferat aici doar temporar, pentru a-i asista."

M-am gândit brusc la moaca lui Taniguchi. A zis că e în aceeaşi clasă cu Haruhi din şcoala generală. Oare ar putea să fie un esper ca şi Koizumi?

"Glumeşti, nu?"

Koizumi se prefăcu că n-a auzit, şi continuă,

"Cu toate astea, nu pot să garantez că toţi sunt de partea lui Suzumiya-san."

De ce tuturor le place de Haruhi? E doar o fată excentrică şi nebună, care le cauzează tuturor probleme, ca să nu mai menţionăm că e extrem de egoistă. Oare chiar merită să aibe o "organizaţie" care să-şi folosească toate resursele pentru a o proteja? Deşi trebuie să recunosc că-i destul de atractiva, ca fizic.

"Nu ştiu ce s-a întâmplat mai exact acum trei ani. Ştiu doar că, mi-am dat seama brusc că posed puteri paranormale. Mi-a fost foarte frică, şi n-am ştiut ce să fac. Din fericire pentru mine, n-a ţinut mult până am fost contactat de "Organizaţie", altfel cred că m-aş fi sinucis, crezând că e ceva în neregulă cu creierul meu."

Eu deja ştiam de mult că e ceva în neregulă cu creierul tău.

"Păi, nici asta nu e imposibil, însă noi suntem mai îngrijoraţi de posibilităţile imprevizibile care există."

Zâmbind la singurele-i defecte, Koizumi sorbi din cana lui de cafea, iar apoi îmi aruncă o privire serioasă.

"Când crezi că a început să existe această lume?"

Mi-a aruncat o întrebare-şoc ca asta deodată.

"N-a început la Big Bang?"

"Asta se spune acum. Însă, pentru noi, există o altă posibilitate - această lume a apărut acum trei ani."

M-am uitat la moaca lui Koizumi din nou şi din nou. Ceea ce spunea era prea absurd să fie adevărat.

"E imposibil! Încă pot să-mi amintesc cu claritate de făceam acum trei ani. Şi oricum, părinţii mei încă sunt în viaţă. Încă mai am cele trei copci care le-am primit când am căzut într-un canal când eram mic. Şi cum explici toate chestiile care le-am memorat în disperare din cărţile de istorie?"

"OK, atunci cum poţi să ştii că toţi oamenii, inclusiv tu, n-au fost creaţi odată cu amintirile lor? Dacă aşa stă treaba, atunci nu e nevoie să ne blocăm în 'acum trei ani'. Nu există dovadă care să ateste că lumea n-a început acum cinci minute, şi că toata viaţa a pornit de-acolo."

"......"

"De exemplu, încearcă să-ţi imaginezi o realitate virtuală. Creierul tău a fost legat de cabluri electrice, tot ceea ce vezi, miroşi şi atingi, sunt transmise prin semnale electrice prin cablurile din creierul tău, şi totuşi crezi că ceea ce trăieşti este real. Această aşa-zisă 'lume reală' e surprinzător de fragilă."

"......Să zicem că sunt de acord cu ce ai zis, tot n-are importanţă dacă Pământul a fost făcut acum trei ani sau acum cinci minute. Dar, ce treabă are existenţa Organizaţiei cu Haruhi?"

"Liderul Organizaţiei crede că lumea aceasta este doar visul unei persoane. No, de fapt, nu, toată lumea ar trebui să fie doar un vis. Deoarece e doar un vis, pentru acea persoană, să poată crea şi altera această realitate e la fel de simplă ca un ceasornic. Şi cunoaştem cu toţii cine e acea persoană."

Poate e din cauza folosirii acestor cuvinte referenţiale, dar faţa lui Koizumi pare surprinzător de matură.

"Oamenii îl numesc pe acela care poate să creeze şi să distrugă lumi ca 'Dumnezeu'."

......Hei, Haruhi! Deja ai devenit un zeu, dumnezeule!

"Tocmai de-asta, Organizaţia întotdeauna a avut mare grijă. Dacă lui Dumnezeu nu-i mai place lumea, ar putea să distrugă în întregime vechea lume, şi s-o înlocuiască cu una nouă. Exact precum un copil care nu-i convine vechiul castel de nisip, şi se decide să-l demoleze, pentru a clădi unul nou. Deşi sunt conştient de existenţa a numeroase conflicte nerezolvate în această lume, este, totuşi, ceva bun în lumea asta, care face viaţa demnă de a fi trăită. De aceea i-am asistat pe membrii Organizaţiei în protejarea lumii."

"De ce nu te duci şi o întrebi direct pe Haruhi? Spune-i să nu mai distrugă lumea, poate chiar o să asculte."

"Desigur, Suzumiya-san nu ştie asta, nu e conştientă de propriile-i puteri. Treaba noastră e să ne asigurăm că nu va afla niciodată, şi că îşi trăieşte viaţa în linişte."

Koizumi începu să zâmbească din nou, după ce spuse toate astea.

'În ceea ce priveste acum, ea este un zeu incomplet, incapabilă de a controla întreaga lume când vrea. Deşi n-a evoluat în întregime, am văzut deja nişte semne."

"De unde ştii?"

"Gândeşte-te. De ce ar exista esperi ca mine, sau oameni ca Asahina Mikuru şi Nagato Yuki? E din cauză că aşa doreşte Suzumiya-san.

''Dacă cineva de-aici este un extraterestru, călător în timp, slider sau esper, atunci să vină să mă găsească!''

Instantaneu mi-am amintit de auto-prezentarea lui Haruhi de la începutul semestrului.

"Deoarece nu le-a descoperit încă, nu e capabilă să-şi utilizeze în întregime puterile, nu poate decât să le elibereze subconştient, la întâmplare. Cu toate astea, în ultimele luni, Suzumiya-san a eliberat continuu puteri cu mult peste înţelegerea umană. Cum ştii deja, asta i-au determinat pe Asahina Mikuru, Nagato Yuki, şi până şi pe mine, să ne alăturăm clubului ei.

Asta înseamnă cumva că eu sunt singurul spectator nepoftit?

"Nu chiar. Pentru noi, eşti o prezenţă misterioasă. Te-am studiat foarte mult, sper că nu te deranjează. Şi te pot asigura, eşti doar un om normal, fără vreo putere specială."

Ar trebui să iau asta ca un compliment, sau să fiu dezamăgit?

"Nici eu nu ştiu cu siguranţă, însă soarta lumii poate fi în mâinile tale. Deci, ar trebui să ai grijă să nu o laşi pe Suzumiya-san să fie indispusă pe lumea asta."

"Dacă tu consideri că Haruhi e Dumnezeu," i-am sugerat eu, "De ce n-aţi răpit-o şi i-aţi făcut o autopsie, să vedeţi din ce e făcut creierul ei? Poate chiar aţi putea afla secretul universului!"

"Există extremişti în Organizaţie, care gândesc la fel ca tine."

Koizumi îşi clătină capul şi adăugă,

"Însă deocamdată, majoritatea încă este de părere că e cel mai bine să o lăsăm în pace. Până la urmă, dacă Dumnezeu devine indispus din cauza asta, e foarte probabil să aibe loc o catastrofă. Noi sperăm ca lumea să rămână aşa cum e, deci, sperăm ca Suzumiya-san să poată trăi în linişte. Nu avem nimic de câştigat dacă loveşte vreun dezastru......"

"......Atunci ce-ar trebui să facem?"

"Asta, nu ştiu"

"Ah, da, ce s-ar întâmpla cu lumea dacă Haruhi moare deodată?"

"Dacă lumea ar fi distrusă odată cu moartea ei? Sau dacă Dumnezeu pur şi simplu n-ar mai exista? Sau dacă unul nou ar veni s-o înlocuiască? Până se va întâmpla, nimeni nu va ştii cu siguranţă."

Cafeaua din cana de hârtie s-a răcit cu totul. Am dat-o la o parte, nu mai aveam chef s-o mai beau.

"Ai spus că deţii puteri paranormale?"

"Păi, nu e foarte precis. Dar, mai mult sau mai puţin, ai dreptate."

"Atunci arată-mi ce ştii să faci, apoi am să te cred. Să zicem, încălzeşte la loc cana asta de cafea."

Koizumi zâmbi vesel. Asta e prima dată când l-am văzut zâmbind într-adevăr.

"Regret, nu pot să fac asta. Puterile mele nu-s atât de uşor de înţeles. În circumstanţe normale, n-am nici o putere deosebită. Trebuie să satisfac un număr de condiţii până le voi putea folosi, dar cred că vei avea şansa să le vezi, cândva."

"Scuze că te-am reţinut atâta, cred că mă duc acasă." După ce spuse asta, Koizumi plecă, zâmbind.

L-am urmărit până a ieşit, iar apoi m-am gândit să pun mâna pe cana de hârtie.

Exact cum credeam, cafeaua-i încă rece.

Când m-am întors în camera clubului, am dat peste Asahina-san, îmbrăcată doar în chiloţei şi sutien.

"......"

Asahina-san, cu costumul de servitoare în mâini, se ridică cu ochii căscaţi, privindu-mă, blocat, cu mâna pe clanţa uşii. Încet, gura a început să i se deschidă, pregătindu-se să ţipe.

"Îmi pare rău."

Înainte de a-i da şansa să zbiere, mi-am retras piciorul plasat în cameră, şi am trântit uşa, grăbit. Mulţumită reacţiei mele rapide, am reuşit să evit panica.

Ar trebui să mă obişnuiesc să bat la uşă. De fapt, ar trebui să încuie uşa dacă se schimbă!

Tocmai când contemplam dacă ar trebui să înregistrez imaginea corpului ei pe jumătate dezbrăcat în memoria mea de lungă durată, o bătaie înceată a s-a auzit de pe partea cealaltă a uşii, "Poţi să intrii acum......"

"Scuze pentru mai devreme."

"Nu contează......"

Am privit-o cum a închis uşa şi şi-a cerut scuze. Se înroşi la faţă, şi spuse,

"Regret, întotdeauna îmi arăt partea jenantă......"

Pe mine nu prea mă deranjează deloc, sincer.

E o fată ascultătoare, purtându-şi costumul de servitoare cum i-a spus Haruhi.

E pur şi simplu prea adorabilă!

Mi-era teamă că daca mă mai holbam mult la Asahina, imaginea care tocmai o primisem ar fi alunecat spre obscenitate. Străduindu-mă cu toată raţiunea să mă lupt uc acele dorinţe frustrante, m-am aşezat repede în scaunul comandantei, şi am aprins computerul.

Observând că sunt urmărit, mi-am ridicat capul, şi am văzut-o pe Nagato Yuki privindu-mă.

Şi-a aranjat ochelarii puţin, înainte de a se întoarce la cartea pe care o citea. Mişcările ei erau destul de umane.

Am deschis browserul, şi am intrat pe pagina clubului, încercând să editez câte ceva din pagina cât se poate de statică, însă nu ştiam de unde să încep. Obişnuiam să cred că editarea paginilor web era o pierdere de timp, şi aş fi închis fereastra, oftând. Dar, iată, aici eram, plictisit ca naiba, mă săturasem de Othello, şi aveam nevoie de ceva cu care să-mi pierd timpul.

În timp ce mormăiam cu mâinile încrucişate, deodată cineva-mi puse o cană cu ceai cald în faţă. Am aruncat o privire în sus şi am zărit-o pe Asahina-san în costumul de servitoare, zâmbind, şi aşteptând, ţinând o tavă în mâini. Era exact ca o servitoare autentică.

"Mersi."

Tocmai îmi făcuse Koizumi cinste cu nişte cafea fierbinte, însă tot am acceptat fericit şi această cană de ceai.

Asahina-san a mai lăsat o cană lângă Nagato, iar apoi, aşezându-se lângă ea, sorbi din propria cană de ceai.

În final, Haruhi n-a mai ajuns la club în ziua aia.

"De ce n-ai venit ieri? Nu vroiai să discutăm despre ce am găsit?"

Ca de obicei, m-am întors să vorbesc cu Haruhi înaintea orei de dirigenţie.

Stând întinsă pe bancă, cu bărbia pe suprafaţă, Haruhi îmi spuse cu o privire enervată,

"Eşti enervant! M-am lămurit deja singură, ieri!"

Ştiam imediat că Haruhi probabil s-a dus din nou în locurile în care am mers sâmbăta trecută.

"Credeam că am ratat ceva, aşa că mi s-a părut mai sigur să trec prin aceleaşi locuri din nou."

Întotdeauna am crezut că doar detectivii cred că criminalii se întorc la locul crimei, dar m-am înşelat.

"E cald ca naiba! Când or să se schimbe uniformele? Vreau să port ceva cu mânecă scurtă!"

Uniformele se schimbă abia în iunie, şi încă mai e o săptămână din Mai.

"Suzumiya, poate ţi-am mai spus asta până acum, dar cred că ai face mai bine să nu mai cauţi acele evenimente misterioase, şi să încerci să trăieşti o viaţă de liceu normală."

Îşi ridică capul şi se uită încruntată la mine...... anticipam o reacţie de genul ăsta, însă încă-şi ţinea capul pe bancă. Părea epuizată.

"O viaţă normală de liceu? Ce fel de viaţă e asta?"

Nu părea interesată deloc.

"Ceva precum a-ţi găsi un prieten. Poate chiar o să dai peste un extraterestru când ieşi cu el în oraş. Ar fi două dintr-o lovitură, nu sună aşa de rău, nu?"

Începusem să mă gândesc la conversaţia cu Asahina-san din ziua aceea, când am făcut sugestia asta.

"Şi oricum, sunt o grămadă de indivizi care stau la coadă să te cunoască. Tot ce trebuie să faci e să te abţii de la comportamentul tău excentric, şi o să faci rost imediat de un prieten."

"Hmph, nu contează dacă am un prieten sau nu! Toată chestia asta cu dragostea e doar o confuzie temporară a minţii, o boală mentală."

Haruhi spuse epuizată, întinsă pe bancă, privind pe fereastră.

"De fapt, chiar mă gândesc la chestii de genul ăsta din când în când. Sunt o fată energetică, la urma urmei, şi în plus, corpul meu are nevoile lui. Dar nu-s destul de tâmpită să mă aleg cu astfel de bătăi de cap, doar din cauza unui moment de confuzie. Şi dacă-s prea ocupată cu relaţia mea, ce-o să se întâmple cu Brigada SOS? Abia am fondat-o!"

Teoretic, nu e încă fondată.

"Atunci de ce nu fondezi un club care implică un fel de distracţie? Asta ar atrage cu siguranţă mai mulţi membrii."

"Nu."

Haruhi refuză direct.

"Am fondat Brigada SOS deoarece toate celelalte cluburi erau prea plictisitoare, şi am recrutat o fată drăguţă ca Mikuru-chan, şi până şi un student transferat misterios! De ce nu s-a întâmplat încă nimic? Of, ar fi cazul să se întâmple ceva ciudat."

Asta-i prima oară când am văzut-o pe Haruhi aşa deprimată, dar e drăguţă şi aşa. O fată ca ea, e destul de frumoasă şi când nu zâmbeşte, e chiar păcat, zău de nu.

Haruhi îşi petrecu restul zilei dormind liniştită. E uimitor că profesorii n-au observat. Nu, trebuie să fie o coincidenţă.

Dar din acel moment, lucruri ciudate au început să se întâmple. Pentru că n-a fost mare lucru, nimeni altcineva n-a observat, însă m-am tot gândit la asta încă de la ora de dirigenţie.

Chiar şi în timp ce vorbeam cu Haruhi, mintea mea era fixată pe altceva. A început cu un bileţel pe care l-am găsit în dulăpiorul meu, azi dimineaţă.

Biletul spunea,

''După ce se termină orele, când toată lumea a plecat, vino la sala 1-5.''

Era, evident, scrisul de mână a unei fete.

Despre ce-ar fi putut să fie toată treaba asta? O conferinţă de urgenţă a fost convocată în mintea mea, între două opinii divergente.

Prima spunea, "toată chestia asta s-a mai întâmplat,", dar scrisul era diferit de cel de pe semnul de carte. Nagato, care pretinde să fie o Interfaţă Umanoidă Vie care lucrează pentru extratereştrii, are un scris de mână atât de frumos încât ai spune că-i tipărit, însă acest bilet dă impresia scrisului unei fete de liceu. Şi oricum, Nagato nu ar fi fost aşa directă încât să-mi lipească un bilet în dulăpiorul pentru pantofi.

A doua spunea, "Ar putea să fie Asahina-san?" Nu, dacă ar fi fost Asahina-san, nu ar fi rupt o foaie de hârtie la nimereală şi ar fi mâzgălit nişte notiţe, fără măcar să scrie ora de întâlnire. Aşa e, şi-ar fi pus scrisoarea scrisă elegant într-un plic, cel puţin.

Mai mult de-atât, era ciudat că locul de întâlnire e în clasă. "N-ar putea să fie Haruhi?", spuse a treia opinie. Asta-i chiar mai imposibil, dacă ar fi fost ea, m-ar fi tras după ea până la scară, şi mi-ar fi spus imediat dacă vroia să aflu ceva.

După aceeaşi logică, l-am eliminat pe Koizumi din ecuaţie. În final, o a patra opinie spuse, "Ar putea să fie vreo scrisoare de dragoste de la vreo străină?" Haide să nu ne batem capul cu aşa ceva, treaba e că sunt chemat de cineva, şi nici nu trebuie neapărat să fie o fată.

"Nu te duce! Mai mult ca sigur e vreo farsă de-a lui Taniguchi şi Kunikida." Da, asta-i cea mai plauzibilă opţiune. E posibil ca acel idiot de Taniguchi să încerce astfel de feste, însă ar fi trebuit să scrie mai mult.

M-am plimbat fără scop în jurul şcolii o vreme, gândindu-mă la toate acestea. După ore, Haruhi a anunţat că se simţea rău, şi că se duce acasă. Asta-i o ocazie perfectă!

M-am decis să merg la camera clubului mai întâi, aş înnebuni dacă aş merge în clasă mai întâi, aşteptând vreun străin necunoscut. Şi în plus, în cazul în care acel idiot de Taniguchi ar intra în clasă şi ar spune "Yo, încă mai aştepţi? Nu pot să cred că ai luat-o de bună, ce naiv eşti!", aş fi teribil de enervat. Pierde ceva timp, mai întâi, du-te şi aruncă o privire în clasă, şi apoi intră, după ce te asiguri că nu mai e nimeni în jur. Da, asta e strategia perfectă!

Am ajuns la intrarea în camera clubului singur. De data asta, mi-am amintit să bat la uşă.

"Te rog, intră."

Imediat ce am confirmat vocea lui Asahina-san, am deschis uşa. Indiferent de câte ori o privesc, Asahina e atât de adorabilă în costumul ei de de servitoare!

"Te-a ţinut ceva timp să ajungi, unde-i Suzumiya-san?"

Fierbea ceai din nou.

"A plecat acasă, părea obosită. Dacă vrei să te răzbuni pe ea, acum e şansa ta, pare foarte slăbită."

"N-o să fac aşa ceva!"

Am stat faţă în faţă şi ne-am băut ceaiul, în timp ce Nagato citea. Se pare că suntem din nou aceeaşi asociaţie fără scop ca înainte.

"Koizumi încă n-a apărut?"

"Koizumi-kun a trecut pe-aici mai devreme, a spus că are de lucru part-time azi, şi a plecat primul."

Ce fel de lucru part-time? Dar, cum stau lucrurile, pot să-i elimin cu siguranţă pe Koizumi şi pe Haruhi de pe lista de suspecţi care ar fi putut scrie biletul.

Pentru că n-aveam mare lucru de făcut, am jucat nişte Othello cu Asahina-san, şi am stat de vorbă cu ea. După ce-am câştigat trei jocuri, ne-am oprit din joc şi ne-am apucat să intrăm pe internet, să citim ştirile, şi în acel moment, Nagato-san îşi închise cartea. De curând, am înţeles această acţiune a ei ca un semn că ar fi cazul să terminăm activităţile pe ziua respectivă (deşi încă nu ştiu ce sunt aceste activităţi), aşa că am început să ne împachetăm lucrurile şi să plecăm.

"Trebuie să mă schimb, aşa că luaţi-o voi înainte." Auzind aceste cuvinte de la Asahina-san, am ieşit grăbit din cameră.

Ceasul arăta spre cinci jumate, deci n-ar fi trebuit să mai fie cineva în clasă, nu? Chiar şi dacă ar fi fost vreo glumă de-a lui Taniguchi, ar fi mers acasă după atâta timp. Cu toate astea, tot am urcat cele două etaje până la ultimul etaj, să mă asigur.

Am inspirat adânc, mergând pe coridorul pustiu. Deoarece ferestrele de la clase sunt virtrate, n-aveam cum să văd ce se întâmpla înăuntru, doar că răsăritul a colorat camera într-un roşu-portocaliu intens. Am deschis nepăsător uşa, şi mi-am băgat capul înăuntru.

Nu eram aşa de surprins de faptul că chiar găsisem pe cineva înăuntru, dar a venit ca un şoc când am aflat cine era. Stând în faţa tablei, era o persoană la care nu m-aş fi aşteptat deloc.

"Ai întârziat."

Asakura Ryouko zâmbi.

Şi-a aranjat părul mătăsos şi lung, şi porni printre bănci. Coapsele de sub fustă, şi papucii albi de interior mă zăpăceau.

A păşit spre centrul clasei, şi mi-a făcut cu mâna, zâmbind.
"Intră!"

Ca şi cum aş fi fost tras înăuntru, mişcările ei mă făcură să dau drumu clanţei, şi să merg spre ea.

"Deci tu erai....."

"Da, eşti surprins?"

Asakura zâmbi veselă, partea dreaptă a feţei ei înroşită de răsăritul care ilumina camera.

"Mă căutai?"

Am întrebat pe un ton intenţionat aspru, iar Asakura chicoti, şi răspunse,

"Da, chiar te căutam, am ceva să te întreb."

Faţa palidă a lui Asakura se întoarse spre mine.

"Ai auzit vreodată zicala, "E mai bine să faci şi să regreţi, decât să nu o faci deloc? Crezi că are sens?"

"Nu-s în întregime sigur cine a spus asta, dar presupun că semnificaţia are sens. "

"Dacă ar if o situaţie în care păstrând status quo-ul ar înrăutăţi lucrurile, şi n-ai nici o idee cum ai putea să le îmbunătăţeşti, ce-ai face?"

"Să îmbunătăţeşti ce? Economia?"

Ignorându-mi întrebarea, Asakura zâmbi şi continuă,

"N-ai spune că e mai bine să acţionezi şi să te gândeşti la consecinţe mai târziu? Având în vedere că nimic nu se poate schimba dacă lucrurile continuă aşa."

"Hmm, presupun că da."

"La asta mă refeream."

Asakura, care avea mâinile la spate, se înclină un pic spre mine.

"Totuşi, pentru că superiorii sunt incapabili de a vedea imaginea de ansamblu, şi sunt deconectaţi de schimbările rapide din această realitate, sunt motivată să fac ceva, pentru a face evenimentele să înainteze. De aceea, existând în această realitate, m-am decis să acţionez de una singură şi să fac forţat nişte schimbări."

Ce Dumnezeului încerci să spui? E vreo glumă? M-am uitat prin cameră, întrebându-mă dacă Taniguchi se ascunde în sertarul în care sunt ţinute uneltele de curăţat, sau dacă stă în spatele catedrei profesorului.

"M-am săturat să observ un mediu neschimbător, aşa că......"

Eram atât de ocupat uitându-mă în jur încât nu prea auzeam ce spunea Asakura.

"Va trebui să te omor, şi să văd ce reacţie va avea Suzumiya Haruhi."
Într-o clipă, Asakura îşi mişcă mâna dreaptă, şi o lamă metalică trecu pe unde fusese gâtul meu.

Zâmbind plăcut, Asakura ţinea în mâna dreaptă un tăiş la fel de ascuţit ca un cuţit militar.

Fusesem foarte norocos că am evitat prima lovitură, deoarece acum stăteam în fund, pe jos, holbându-mă alb la faţă la Asakura. "Dacă-s blocat, nu mai am unde să scap!" Gândul ăsta îmi trecu prin cap, şi mă dădui înapoi, ca o lăcustă.

De ce nu mă urmărea Asakura?

......Nu, stai! Ce naiba se petrece? De ce încearcă Asakura să mă înjunghie cu un cuţit? Stai un pic, dar ce-a zis Asakura? Vrea să mă omoare? Pe mine? Dar de ce!?

"Nu mai glumi!"

Nu puteam să spun decât propoziţia-semnătură caracteristică.

"Asta a fost foarte periculos! Chiar dacă ar fi fost un cuţit fals, tot m-aş fi speriat! Pune chestia aia la o parte!"

Eram într-adevăr confuz. Dacă înţelege cineva ce se întâmplă, te rog, vino şi explică-mi!

"Crezi că glumesc?" Asakura spuse într-un ton foarte vesel, fără să sune serios deloc. Gândindu-mă acum, o elevă de liceu care te ameninţă cu un cuţit, zâmbind, e teribil de înfricoşătoare. Deci înţelegi cam cât de frică mi-era.

"Hmph!"

Asakura îşi mângâie umărul cu partea neascuţită a cuţitului.

"Nu-ţi place să mori? Nu vrei să mori? Moartea entităţilor organice nu înseamnă nimic pentru mine."

M-am ridicat încet. "Trebuie să fie o glumă, mi-e frică doar pentru că am luat-o prea în serios. Am continuat să-mi spun singur asta, pentru că era pur şi simplu prea ireal. Asakura era monitorul clasei, responsabilă şi serioasă, care nu vorbea decât când trebuia, în ore, şi nu ar fi intrat în panică când era pusă faţă în faţă cu o problemă. De ce ar ţine un cuţit şi ar spune că vrea să mă omoare, aşa, de-odată?

Şi totuşi, acel cuţit era adevărat, dacă n-aveam grijă, urma să sângerez peste tot.

"Nu înţeleg ce spui. Nu mai e amuzant, OK? Pune chestia aia la o parte!"

"Nu pot să fac asta," Zâmbi inocent Asakura, "Pentru că eu chiar te vreau mort."

Îşi ţinu cuţitul lângă talie, şi începu să alerge spre mine. E rapidă! De data asta, eram pregătit, deoarece, cu mult timp înainte de a-şi face Asakura mişcarea, mă gândisem că pot să fug pe uşă - însă m-am lovit de un zid.

????

Ciudat, unde s-a dus uşa? Până şi ferestrele au dispărut! Ar fi trebuit să fie ferestre pe peretele vis-a-vis de coridor, însă acum era doar un perete gros şi gri.

Imposibil!

"E zadarnic.."

Vocea lui Asakura se apropie, în spatele meu.

"Acum deţin controlul acestei zone din spaţiu, deci toate ieşirile au fost blocate. E destul de uşor, de fapt, tot ce a trebuit să fac a fost să mă joc cu structura moleculară a clădirii de pe această planetă, şi astfel am putut să-i schimb materia. Camera asta a devenit o încăpere izolată, şi nu mai are nimeni cum să intre sau să iasă."

M-am întors şi am observat că răsăritul a dispărut, de asemenea. Întreaga camera e înconjurată de pereţi de beton, iluminată doar de strălucirea rece a lămpilor albe pe bănci.

Nu se poate aşa ceva!

Silueta lui Asakura se îndreptă încet spre mine.

"Te sfătuiesc să nu te mai împotriveşti, oricum o să mori."

"......Cine eşti, mai precis?"

Indiferent cum mă uitam, tot eram înconjurat de pereţi. Nu era o singură uşă, o singură fereastră, nimic! E ceva în neregulă cu creierul meu?

M-am învârtit disperat printre bănci, încercând să mă îndepărtez cât de mult pot de Asakura. Însă Asakura mergea înspre mine într-o linie dreaptă, dând la o parte băncile şi scaunele fără să mişte un deget. În comparaţie, calea mea era mereu blocată de bănci.

Jocul de-a şoarecele şi pisica n-a ţinut mult, şi, eventual, am fost încolţit.

Dacă aşa stă treaba......

M-am decis să mă risc, şi am aruncat un scaun spre Asakura, însă scaunul s-a rotit în aer fix în faţa ei, şi a plutit spre celălalt capăt al camerei. Cum poate să fie aşa ceva posibil!?

"Nu ţi-am zis că e zadarnic? Tot ce e în camera asta se află sub puterea mea."

Stai... Stai!

Ce se întâmplă aici? Dacă asta nu e vreo glumă sau vreo păcăleală, şi dacă nici eu, nici Asakura nu suntem nebuni, atunci ce se întâmplă aici?

Va trebui să te omor, şi să văd ce reacţie va avea Suzumiya Haruhi.

De ce e vorba de Haruhi din nou? Haruhi, nu crezi că devii un pic prea populară?

"Ar fi trebuit să fac asta de la bun început."

Corpul mi s-a blocat după ce a spus asta. Nu poţi să faci asta! Trişezi!

Picioarele mi-erau înrădăcinate în podea, ca un copac, şi mi-era imposibil să le mişc. Am braţele rigide, precum o statuie de ceară - nici nu-mi pot mişca degetele. Faţa, care mi-era blocată privind spre podea, putea să vadă pantofii de interior ai lui Asakura, intrând încet în câmpul meu vizual.

"Odată ce mori, Suzumiya Haruhi va trebui să reacţioneze cumva. Asta ar putea crea o explozie data masivă, din care am putea recupera câte ceva. Ar putea fi o şansă ce apare odată într-o viaţă pentru noi."

Nu-mi prea pasă despre toate alea!

"Acum mori."

Puteam să simt cum Asakura îşi ridică cuţitul. De unde urma să înceapă? De la vena jugulară, sau de la inimă? Dacă ştiam cum urma să mor, aş fi putut măcar să mă pregătesc. Măcar lasă-mă să-mi închid ochii...... Nu, nu pot să fac nici măcar atât. Ce... ce-i asta!?

Am simţit brusc vibraţii în aer. Cuţitul începuse să cadă spre mine...

În acel moment, tavanul scoase un zgomot puternic, urmat de bucăţi de plafon căzute. Unele îmi căzuseră până şi-n cap - au, doare! Pe naiba! Eram acoperit de praf alb, din cauza fluxului constant de dărâmături care cădeau, aşa că probabil şi Asakura era, de asemenea, acoperită din cap până-n picioare. Vroiam să văd cum arată, dar nu mă puteam mişca... nu, stai, pot să mă mişc din nou!

Mi-am ridicat capul şi am descoperit......!

O Asakura şocată - pe cale de a-mi tăia gâtul. Stând în faţa ei, ţinând lama cu mâna goală, era forma zveltă a lui Nagato Yuki.

(Wow, poate să prindă lama cu mâna goală.)

"Programele tale sunt prea simple." spuse Nagato în tonul ei neexpresiv obişnuit,

"Blocajul de informaţie din tavan era incomplet. De aceea am reuşit să-l descopăr şi să intru."

"Vrei să mi te împotriveşti? Asakura părea calmă. "Odată ce-l voi omorâ pe individul ăsta, Suzumiya Haruhi cu siguranţă va avea o reacţie. Numai apoi vom putea obţine mai multe date."

"Ar fi trebuit să fii rezerva mea." Recită Nagato, ca o rugăciune, "Genul acesta de nesupunere este interzisă; trebuie să îmi asculţi ordinele."

"Şi dacă refuz?"

"Atunci îţi voi deconecta interfaţa de date."

"Ai vrea să încerci? Am avantajul aici, deoarece această clasă aparţine sferei mele de control."

"Procesez aplicaţia pentru deconectarea interfeţei de date."

Odată ce Nagato termină, cuţitul din mâna ei începu să lucească puternic. Iar apoi, ca un cub de zahăr pus într-o ceaşcă de ceai, se cristaliză încet, se dizolvă şi căzu pe jos, precum o pudră.

"!!"

Asakura dădu drumul cuţitului, şi sări cinci metrii în spate. Văzând această scenă, n-am putut decât să realizez - whoa, ăştia doi chiar nu-s oameni.

Creând o oarecare distanţă, Asakura ateriză elegant, şi continuă să zâmbească, ca de obicei.

Spaţiul din jur începu să se distorsioneze - numai aşa pot să-l descriu. Asakura, băncile, tavanul şi podeaua se zdruncinară brusc, şi toate deveniră precum un metal lichid, deşi nu puteam să văd chiar aşa de clar.

Cum am început să mă gândesc la faptul că acest material se transformă încet în ceea ce păreau nişte suliţe, o explozie cristalizată avu loc în palmele ridicate ale lui Nagato.

În următoarea secundă, erau explozii cristalizate constante în jurul lui Nagato, urmate de pudră, căzând pe jos. Obiectele cristalizate zburară din toate direcţiile spre noi, cu o viteză fulgerătoare. Abia după un moment mi-am dat seama că Nagato se punea în dreptul acestor suliţe cu aceeaşi viteză.

"Nu te mişca."

Nagato îi evită atacurile lui Asakura, trăgându-mă de cravată pentru a putea să mă ascund în spatele ei.
"Whoa!"

Un obiect necunoscut îmi zbură deasupra capului, şi sparse tabla în bucăţi.

Nagato privi în sus puţin, şi într-un moment, mai mulţi ţurţuri crescură din tavan, şi căzură spre Asakura. Asakura se mişcă cu o viteză imposibil de observat cu ochiul liber, şi o pădure de astfel de ţurţuri se formară din podea.

"N-ai cum să mă învingi în această zonă din spaţiu." Spuse Asakura calmă. Ea şi Nagato stăteau la câţiva metrii distanţă, privindu-se faţă în faţă, în timp ce eu nu puteam decât să îngenunchez la pământ, neputincios, neîndrăznind să mă ridic.

Nagato stătu în faţa mea cu picioarele depărtate, şi abia acum am observat că este atât de serioasă, încât şi-a scris până şi numele pe pantofii de interior. Apoi, ca şi cum ar fi spus o incantaţie, Nagato şopti încet,

SELECT serial_code

FROM database

WHERE code='data'

ORDER BY aggresive_combat_data

HAVING terminate_mode

"Numele ţintei, Asakura Ryoko, ostilitate confirmată. Deconectez interfaţa informaţională organică a ţintei."

Spaţiul normal nu mai exista în acea clasă. Totul se transformase în forme geometrice, devenind sucite, sau conice. Văzând acest scenariu suprarealist a fost ca şi cum aş fi intrat în casa groazei din vreun parc de distracţii; deja ameţisem.

"Ai înceta să funcţionezi înaintea mea."

N-am nici o idee de unde vine vocea lui Asakura, în tot mirajul ăsta colorat.

Whoosh, sunetul vântului care taie aerul.

Nagato mă izbi cu putere cu călcâiul.

"Ce faci......"

Înainte de a putea termina, o suliţă atât de rapidă încât abia am apucat s-o văd, mi-a trecut pe lângă vârful nasului, şi a căzut pe podea.

"Vom vedea cât o să mai poţi să-l protejezi. Încearcă asta!"

în următoarea secundă, Nagato s-a proptit în faţa mea, fiind

-- to be continued --

Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 1 Capitolul 5

2008-04-06T21:22:39Z

Homeworld:

Lunea a venit, şi umiditatea anotimpului ploios s-a făcut simţită încetul cu încetul la şcoală, crescând până la punctul la care transpiram găleţi de apă. Dacă vreun politician ar porni o campanie în care ar promite să instaleze un lift pe drumul acela de deal, ar avea votul meu asigurat, imediat cum primesc dreptul.

Stăteam în clasă, făcându-mi vânt cu un carneţel, din lipsă de ventilator, când a sunat clopoţelul, iar Haruhi, în mod neobişnuit, era ultima care a intrat.

"Fă-o singur!"

Haruhi, cu care m-am despărţit în faţa gării, cu două zile înainte, s-a strâmbat la mine, bosumflată. Tocmai când credeam că expresiile ei deveneau mai drăguţe pe zi ce trece, a revenit la înfăţişarea obişnuită, încruntată.

"Hei, Suzumiya. Ştii povestea 'Păsării Albastre a Fericirii'?"

"Ce-i aia?"

"Nu, lasă, nu-i nimic."

"Atunci nu întreba."

Haruhi mi-a aruncat o privire mânioasă, iar apoi intră Okabe-sensei, şi ora de dirigenţie începu.

Pe parcursul întregii zile, o aură înnorată, apăsătoare radia în toate direcţiile dinspre Haruhi, emiţând o presiune disconfortantă în spatele meu. Niciodată clopoţelul care marca sfârşitul zilei nu mai sunase aşa liniştitor. Ca un şoarece de câmp fugind din calea unui foc devastator, am evacuat spre camera de club.

Figura studioasă a lui Nagato-san a devenit atât de nelipsită în ambientul general al camerei de club, încât pare să se fi transformat într-un ornament fix.

Cu astea spuse, m-am întors şi i-am spus lui Koizumi Itsuki, care tocmai ajunsese,

"Nu-mi spune că ai să-mi zici ceva despre Suzumiya?"

Nu eram decât noi trei acolo. Haruhi era de serviciu, în timp ce Asahina-san încă nu ajunsese.

"Ah, judecând după reacţia ta, presupun că celelalte fete ţi s-au adresat deja."

Koizumi aruncă o privire la Nagato, care era ocupată cu lectura cărţii, ca de obicei. Îi găseam tonul de atotştiutor destul de enervant.

"Hai să găsim alt loc în care să vorbim. Ar fi problematic dacă Suzumiya-san ne-ar auzi."

Koizumi m-a dus la bufet, şi am luat loc la o masă. Pe drum, Koizumi chiar mi-a cumpărat o cană de cafea caldă. Ştiu că e destul de ciudat ca doi tipi să stea la aceiaşi masă, dar n-aveam ce să facem.

"Cât ştii?"

"Ştiu că Suzumiya nu e o persoană obişnuită, presupun."

"Asta face totul mai uşor pentru mine. Ai dreptate."

Era o glumă? Toţi trei membrii Brigăzii SOS mi-au spus că Suzumiya nu e om. Oare încălzirea globală le-au prăjit creierii atât de tare încât s-au scurt-circuitat?

"În primul rând, spune-mi ce eşti de fapt."

Deoarece una mi-a spus că e un extraterestru, iar cealaltă, un călător prin timp, deja aveam formată o idee, aşa că am continuat,

"Nu-mi vei spune că eşti un esper, nu?"

"Hei, nu-i nevoie să faci presupuneri!"

Koizumi îşi clătină încet cana.

"Deşi nu în întregime corect, ai mai mult sau mai puţin dreptate - sunt ceea ce voi aţi putea numi un esper. Aşa e, deţin puteri paranormale."

Mi-am băut cafeaua în linişte. Hmm, prea dulce, ar fi trebuit s-o comande cu mai puţin zahăr.

"Aş fi preferat să nu mă transfer la această şcoală atât de brusc, însă a apărut o schimbare de circumstanţe. N-am crezut niciodată că acele două fete ar fi abordat-o pe Suzumiya Haruhi atât de repede. Înainte de asta, mereu au observat-o din umbră."

Nu o mai trataţi pe Haruhi ca pe vreo specie pe cale de dispariţie!

Observând că eram încruntat, continuă,

"Calmează-te, încercăm tot ce putem! N-avem nici o intenţie să-i facem rău lui Suzumiya-san, mai degrabă, încercăm s-o protejăm de pericole."

"Ai spus 'încercăm? Pesemne că sumt mai mulţi ca tine?"

"Păi, nu-s chiar aşa de mulţi precum crezi. Deoarece fac parte din cel mai scăzut rang, nu prea ştiu multe, ştiu doar că sunt vreo zece în lumea asta. Toţi sunt sub supravegherea "Organizaţiei".
Grozav, acum avem o "organizaţie"!

"Nu ştiu din ce consistă organizaţia, sau câţi membrii sunt. Totul pare să fie condus de barosanii de mai sus."

"......Deci, acest grup, această "Organizaţie", cu ce se ocupă?"

Koizumi îşi umezi buzele cu cafeaua răcită.

"Cum probabil ai ghicit, "Organizaţia" a fost fondată acum trei ani, iar priotitatea lor este să o observe pe Haruhi Suzumiya. Mai simplu, ei există cu scopul de a o observa pe Haruhi. Sigur ai înţeles până aici, nu? Eu nu sunt singurul membru al "Organizaţiei" de-aici din şcoală. Deja au fost câţiva care s-au infiltrat înaintea mea; eu am fost transferat aici doar temporar, pentru a-i asista."

M-am gândit brusc la moaca lui Taniguchi. A zis că e în aceeaşi clasă cu Haruhi din şcoala generală. Oare ar putea să fie un esper ca şi Koizumi?

"Glumeşti, nu?"

Koizumi se prefăcu că n-a auzit, şi continuă,

"Cu toate astea, nu pot să garantez că toţi sunt de partea lui Suzumiya-san."

De ce tuturor le place de Haruhi? E doar o fată excentrică şi nebună, care le cauzează tuturor probleme, ca să nu mai menţionăm că e extrem de egoistă. Oare chiar merită să aibe o "organizaţie" care să-şi folosească toate resursele pentru a o proteja? Deşi trebuie să recunosc că-i destul de atractiva, ca fizic.

"Nu ştiu ce s-a întâmplat mai exact acum trei ani. Ştiu doar că, mi-am dat seama brusc că posed puteri paranormale. Mi-a fost foarte frică, şi n-am ştiut ce să fac. Din fericire pentru mine, n-a ţinut mult până am fost contactat de "Organizaţie", altfel cred că m-aş fi sinucis, crezând că e ceva în neregulă cu creierul meu."

Eu deja ştiam de mult că e ceva în neregulă cu creierul tău.

"Păi, nici asta nu e imposibil, însă noi suntem mai îngrijoraţi de posibilităţile imprevizibile care există."

Zâmbind la singurele-i defecte, Koizumi sorbi din cana lui de cafea, iar apoi îmi aruncă o privire serioasă.

"Când crezi că a început să existe această lume?"

Mi-a aruncat o întrebare-şoc ca asta deodată.

"N-a început la Big Bang?"

"Asta se spune acum. Însă, pentru noi, există o altă posibilitate - această lume a apărut acum trei ani."

M-am uitat la moaca lui Koizumi din nou şi din nou. Ceea ce spunea era prea absurd să fie adevărat.

"E imposibil! Încă pot să-mi amintesc cu claritate de făceam acum trei ani. Şi oricum, părinţii mei încă sunt în viaţă. Încă mai am cele trei copci care le-am primit când am căzut într-un canal când eram mic. Şi cum explici toate chestiile care le-am memorat în disperare din cărţile de istorie?"

"OK, atunci cum poţi să ştii că toţi oamenii, inclusiv tu, n-au fost creaţi odată cu amintirile lor? Dacă aşa stă treaba, atunci nu e nevoie să ne blocăm în 'acum trei ani'. Nu există dovadă care să ateste că lumea n-a început acum cinci minute, şi că toata viaţa a pornit de-acolo."

"......"

"De exemplu, încearcă să-ţi imaginezi o realitate virtuală. Creierul tău a fost legat de cabluri electrice, tot ceea ce vezi, miroşi şi atingi, sunt transmise prin semnale electrice prin cablurile din creierul tău, şi totuşi crezi că ceea ce trăieşti este real. Această aşa-zisă 'lume reală' e surprinzător de fragilă."

"......Să zicem că sunt de acord cu ce ai zis, tot n-are importanţă dacă Pământul a fost făcut acum trei ani sau acum cinci minute. Dar, ce treabă are existenţa Organizaţiei cu Haruhi?"

"Liderul Organizaţiei crede că lumea aceasta este doar visul unei persoane. No, de fapt, nu, toată lumea ar trebui să fie doar un vis. Deoarece e doar un vis, pentru acea persoană, să poată crea şi altera această realitate e la fel de simplă ca un ceasornic. Şi cunoaştem cu toţii cine e acea persoană."

Poate e din cauza folosirii acestor cuvinte referenţiale, dar faţa lui Koizumi pare surprinzător de matură.

"Oamenii îl numesc pe acela care poate să creeze şi să distrugă lumi ca 'Dumnezeu'."

......Hei, Haruhi! Deja ai devenit un zeu, dumnezeule!

"Tocmai de-asta, Organizaţia întotdeauna a avut mare grijă. Dacă lui Dumnezeu nu-i mai place lumea, ar putea să distrugă în întregime vechea lume, şi s-o înlocuiască cu una nouă. Exact precum un copil care nu-i convine vechiul castel de nisip, şi se decide să-l demoleze, pentru a clădi unul nou. Deşi sunt conştient de existenţa a numeroase conflicte nerezolvate în această lume, este, totuşi, ceva bun în lumea asta, care face viaţa demnă de a fi trăită. De aceea i-am asistat pe membrii Organizaţiei în protejarea lumii."

"De ce nu te duci şi o întrebi direct pe Haruhi? Spune-i să nu mai distrugă lumea, poate chiar o să asculte."

"Desigur, Suzumiya-san nu ştie asta, nu e conştientă de propriile-i puteri. Treaba noastră e să ne asigurăm că nu va afla niciodată, şi că îşi trăieşte viaţa în linişte."

Koizumi începu să zâmbească din nou, după ce spuse toate astea.

'În ceea ce priveste acum, ea este un zeu incomplet, incapabilă de a controla întreaga lume când vrea. Deşi n-a evoluat în întregime, am văzut deja nişte semne."

"De unde ştii?"

"Gândeşte-te. De ce ar exista esperi ca mine, sau oameni ca Asahina Mikuru şi Nagato Yuki? E din cauză că aşa doreşte Suzumiya-san.

''Dacă cineva de-aici este un extraterestru, călător în timp, slider sau esper, atunci să vină să mă găsească!''

Instantaneu mi-am amintit de auto-prezentarea lui Haruhi de la începutul semestrului.

"Deoarece nu le-a descoperit încă, nu e capabilă să-şi utilizeze în întregime puterile, nu poate decât să le elibereze subconştient, la întâmplare. Cu toate astea, în ultimele luni, Suzumiya-san a eliberat continuu puteri cu mult peste înţelegerea umană. Cum ştii deja, asta i-au determinat pe Asahina Mikuru, Nagato Yuki, şi până şi pe mine, să ne alăturăm clubului ei.

Asta înseamnă cumva că eu sunt singurul spectator nepoftit?

"Nu chiar. Pentru noi, eşti o prezenţă misterioasă. Te-am studiat foarte mult, sper că nu te deranjează. Şi te pot asigura, eşti doar un om normal, fără vreo putere specială."

Ar trebui să iau asta ca un compliment, sau să fiu dezamăgit?

"Nici eu nu ştiu cu siguranţă, însă soarta lumii poate fi în mâinile tale. Deci, ar trebui să ai grijă să nu o laşi pe Suzumiya-san să fie indispusă pe lumea asta."

"Dacă tu consideri că Haruhi e Dumnezeu," i-am sugerat eu, "De ce n-aţi răpit-o şi i-aţi făcut o autopsie, să vedeţi din ce e făcut creierul ei? Poate chiar aţi putea afla secretul universului!"

"Există extremişti în Organizaţie, care gândesc la fel ca tine."

Koizumi îşi clătină capul şi adăugă,

"Însă deocamdată, majoritatea încă este de părere că e cel mai bine să o lăsăm în pace. Până la urmă, dacă Dumnezeu devine indispus din cauza asta, e foarte probabil să aibe loc o catastrofă. Noi sperăm ca lumea să rămână aşa cum e, deci, sperăm ca Suzumiya-san să poată trăi în linişte. Nu avem nimic de câştigat dacă loveşte vreun dezastru......"

"......Atunci ce-ar trebui să facem?"

"Asta, nu ştiu"

"Ah, da, ce s-ar întâmpla cu lumea dacă Haruhi moare deodată?"

"Dacă lumea ar fi distrusă odată cu moartea ei? Sau dacă Dumnezeu pur şi simplu n-ar mai exista? Sau dacă unul nou ar veni s-o înlocuiască? Până se va întâmpla, nimeni nu va ştii cu siguranţă."

Cafeaua din cana de hârtie s-a răcit cu totul. Am dat-o la o parte, nu mai aveam chef s-o mai beau.

"Ai spus că deţii puteri paranormale?"

"Păi, nu e foarte precis. Dar, mai mult sau mai puţin, ai dreptate."

"Atunci arată-mi ce ştii să faci, apoi am să te cred. Să zicem, încălzeşte la loc cana asta de cafea."

Koizumi zâmbi vesel. Asta e prima dată când l-am văzut zâmbind într-adevăr.

"Regret, nu pot să fac asta. Puterile mele nu-s atât de uşor de înţeles. În circumstanţe normale, n-am nici o putere deosebită. Trebuie să satisfac un număr de condiţii până le voi putea folosi, dar cred că vei avea şansa să le vezi, cândva."

"Scuze că te-am reţinut atâta, cred că mă duc acasă." După ce spuse asta, Koizumi plecă, zâmbind.

L-am urmărit până a ieşit, iar apoi m-am gândit să pun mâna pe cana de hârtie.

Exact cum credeam, cafeaua-i încă rece.

Când m-am întors în camera clubului, am dat peste Asahina-san, îmbrăcată doar în chiloţei şi sutien.

"......"

Asahina-san, cu costumul de servitoare în mâini, se ridică cu ochii căscaţi, privindu-mă, blocat, cu mâna pe clanţa uşii. Încet, gura a început să i se deschidă, pregătindu-se să ţipe.

"Îmi pare rău."

Înainte de a-i da şansa să zbiere, mi-am retras piciorul plasat în cameră, şi am trântit uşa, grăbit. Mulţumită reacţiei mele rapide, am reuşit să evit panica.

Ar trebui să mă obişnuiesc să bat la uşă. De fapt, ar trebui să încuie uşa dacă se schimbă!

Tocmai când contemplam dacă ar trebui să înregistrez imaginea corpului ei pe jumătate dezbrăcat în memoria mea de lungă durată, o bătaie înceată a s-a auzit de pe partea cealaltă a uşii, "Poţi să intrii acum......"

"Scuze pentru mai devreme."

"Nu contează......"

Am privit-o cum a închis uşa şi şi-a cerut scuze. Se înroşi la faţă, şi spuse,

"Regret, întotdeauna îmi arăt partea jenantă......"

Pe mine nu prea mă deranjează deloc, sincer.

E o fată ascultătoare, purtându-şi costumul de servitoare cum i-a spus Haruhi.

E pur şi simplu prea adorabilă!

Mi-era teamă că daca mă mai holbam mult la Asahina, imaginea care tocmai o primisem ar fi alunecat spre obscenitate. Străduindu-mă cu toată raţiunea să mă lupt uc acele dorinţe frustrante, m-am aşezat repede în scaunul comandantei, şi am aprins computerul.

Observând că sunt urmărit, mi-am ridicat capul, şi am văzut-o pe Nagato Yuki privindu-mă.

Şi-a aranjat ochelarii puţin, înainte de a se întoarce la cartea pe care o citea. Mişcările ei erau destul de umane.

Am deschis browserul, şi am intrat pe pagina clubului, încercând să editez câte ceva din pagina cât se poate de statică, însă nu ştiam de unde să încep. Obişnuiam să cred că editarea paginilor web era o pierdere de timp, şi aş fi închis fereastra, oftând. Dar, iată, aici eram, plictisit ca naiba, mă săturasem de Othello, şi aveam nevoie de ceva cu care să-mi pierd timpul.

În timp ce mormăiam cu mâinile încrucişate, deodată cineva-mi puse o cană cu ceai cald în faţă. Am aruncat o privire în sus şi am zărit-o pe Asahina-san în costumul de servitoare, zâmbind, şi aşteptând, ţinând o tavă în mâini. Era exact ca o servitoare autentică.

"Mersi."

Tocmai îmi făcuse Koizumi cinste cu nişte cafea fierbinte, însă tot am acceptat fericit şi această cană de ceai.

Asahina-san a mai lăsat o cană lângă Nagato, iar apoi, aşezându-se lângă ea, sorbi din propria cană de ceai.

În final, Haruhi n-a mai ajuns la club în ziua aia.

"De ce n-ai venit ieri? Nu vroiai să discutăm despre ce am găsit?"

Ca de obicei, m-am întors să vorbesc cu Haruhi înaintea orei de dirigenţie.

Stând întinsă pe bancă, cu bărbia pe suprafaţă, Haruhi îmi spuse cu o privire enervată,

"Eşti enervant! M-am lămurit deja singură, ieri!"

Ştiam imediat că Haruhi probabil s-a dus din nou în locurile în care am mers sâmbăta trecută.

"Credeam că am ratat ceva, aşa că mi s-a părut mai sigur să trec prin aceleaşi locuri din nou."

Întotdeauna am crezut că doar detectivii cred că criminalii se întorc la locul crimei, dar m-am înşelat.

"E cald ca naiba! Când or să se schimbe uniformele? Vreau să port ceva cu mânecă scurtă!"

Uniformele se schimbă abia în iunie, şi încă mai e o săptămână din Mai.

"Suzumiya, poate ţi-am mai spus asta până acum, dar cred că ai face mai bine să nu mai cauţi acele evenimente misterioase, şi să încerci să trăieşti o viaţă de liceu normală."

Îşi ridică capul şi se uită încruntată la mine...... anticipam o reacţie de genul ăsta, însă încă-şi ţinea capul pe bancă. Părea epuizată.

"O viaţă normală de liceu? Ce fel de viaţă e asta?"

Nu părea interesată deloc.

"Ceva precum a-ţi găsi un prieten. Poate chiar o să dai peste un extraterestru când ieşi cu el în oraş. Ar fi două dintr-o lovitură, nu sună aşa de rău, nu?"

Începusem să mă gândesc la conversaţia cu Asahina-san din ziua aceea, când am făcut sugestia asta.

"Şi oricum, sunt o grămadă de indivizi care stau la coadă să te cunoască. Tot ce trebuie să faci e să te abţii de la comportamentul tău excentric, şi o să faci rost imediat de un prieten."

"Hmph, nu contează dacă am un prieten sau nu! Toată chestia asta cu dragostea e doar o confuzie temporară a minţii, o boală mentală."

Haruhi spuse epuizată, întinsă pe bancă, privind pe fereastră.

"De fapt, chiar mă gândesc la chestii de genul ăsta din când în când. Sunt o fată energetică, la urma urmei, şi în plus, corpul meu are nevoile lui. Dar nu-s destul de tâmpită să mă aleg cu astfel de bătăi de cap, doar din cauza unui moment de confuzie. Şi dacă-s prea ocupată cu relaţia mea, ce-o să se întâmple cu Brigada SOS? Abia am fondat-o!"

Teoretic, nu e încă fondată.

"Atunci de ce nu fondezi un club care implică un fel de distracţie? Asta ar atrage cu siguranţă mai mulţi membrii."

"Nu."

Haruhi refuză direct.

"Am fondat Brigada SOS deoarece toate celelalte cluburi erau prea plictisitoare, şi am recrutat o fată drăguţă ca Mikuru-chan, şi până şi un student transferat misterios! De ce nu s-a întâmplat încă nimic? Of, ar fi cazul să se întâmple ceva ciudat."

Asta-i prima oară când am văzut-o pe Haruhi aşa deprimată, dar e drăguţă şi aşa. O fată ca ea, e destul de frumoasă şi când nu zâmbeşte, e chiar păcat, zău de nu.

Haruhi îşi petrecu restul zilei dormind liniştită. E uimitor că profesorii n-au observat. Nu, trebuie să fie o coincidenţă.

Dar din acel moment, lucruri ciudate au început să se întâmple. Pentru că n-a fost mare lucru, nimeni altcineva n-a observat, însă m-am tot gândit la asta încă de la ora de dirigenţie.

Chiar şi în timp ce vorbeam cu Haruhi, mintea mea era fixată pe altceva. A început cu un bileţel pe care l-am găsit în dulăpiorul meu, azi dimineaţă.

Biletul spunea,

''După ce se termină orele, când toată lumea a plecat, vino la sala 1-5.''

Era, evident, scrisul de mână a unei fete.

Despre ce-ar fi putut să fie toată treaba asta? O conferinţă de urgenţă a fost convocată în mintea mea, între două opinii divergente.

Prima spunea, "toată chestia asta s-a mai întâmplat,", dar scrisul era diferit de cel de pe semnul de carte. Nagato, care pretinde să fie o Interfaţă Umanoidă Vie care lucrează pentru extratereştrii, are un scris de mână atât de frumos încât ai spune că-i tipărit, însă acest bilet dă impresia scrisului unei fete de liceu. Şi oricum, Nagato nu ar fi fost aşa directă încât să-mi lipească un bilet în dulăpiorul pentru pantofi.

A doua spunea, "Ar putea să fie Asahina-san?" Nu, dacă ar fi fost Asahina-san, nu ar fi rupt o foaie de hârtie la nimereală şi ar fi mâzgălit nişte notiţe, fără măcar să scrie ora de întâlnire. Aşa e, şi-ar fi pus scrisoarea scrisă elegant într-un plic, cel puţin.

Mai mult de-atât, era ciudat că locul de întâlnire e în clasă. "N-ar putea să fie Haruhi?", spuse a treia opinie. Asta-i chiar mai imposibil, dacă ar fi fost ea, m-ar fi tras după ea până la scară, şi mi-ar fi spus imediat dacă vroia să aflu ceva.

După aceeaşi logică, l-am eliminat pe Koizumi din ecuaţie. În final, o a patra opinie spuse, "Ar putea să fie vreo scrisoare de dragoste de la vreo străină?" Haide să nu ne batem capul cu aşa ceva, treaba e că sunt chemat de cineva, şi nici nu trebuie neapărat să fie o fată.

"Nu te duce! Mai mult ca sigur e vreo farsă de-a lui Taniguchi şi Kunikida." Da, asta-i cea mai plauzibilă opţiune. E posibil ca acel idiot de Taniguchi să încerce astfel de feste, însă ar fi trebuit să scrie mai mult.

M-am plimbat fără scop în jurul şcolii o vreme, gândindu-mă la toate acestea. După ore, Haruhi a anunţat că se simţea rău, şi că se duce acasă. Asta-i o ocazie perfectă!

M-am decis să merg la camera clubului mai întâi, aş înnebuni dacă aş merge în clasă mai întâi, aşteptând vreun străin necunoscut. Şi în plus, în cazul în care acel idiot de Taniguchi ar intra în clasă şi ar spune "Yo, încă mai aştepţi? Nu pot să cred că ai luat-o de bună, ce naiv eşti!", aş fi teribil de enervat. Pierde ceva timp, mai întâi, du-te şi aruncă o privire în clasă, şi apoi intră, după ce te asiguri că nu mai e nimeni în jur. Da, asta e strategia perfectă!

Am ajuns la intrarea în camera clubului singur. De data asta, mi-am amintit să bat la uşă.

"Te rog, intră."

Imediat ce am confirmat vocea lui Asahina-san, am deschis uşa. Indiferent de câte ori o privesc, Asahina e atât de adorabilă în costumul ei de de servitoare!

"Te-a ţinut ceva timp să ajungi, unde-i Suzumiya-san?"

Fierbea ceai din nou.

"A plecat acasă, părea obosită. Dacă vrei să te răzbuni pe ea, acum e şansa ta, pare foarte slăbită."

"N-o să fac aşa ceva!"

Am stat faţă în faţă şi ne-am băut ceaiul, în timp ce Nagato citea. Se pare că suntem din nou aceeaşi asociaţie fără scop ca înainte.

"Koizumi încă n-a apărut?"

"Koizumi-kun a trecut pe-aici mai devreme, a spus că are de lucru part-time azi, şi a plecat primul."

Ce fel de lucru part-time? Dar, cum stau lucrurile, pot să-i elimin cu siguranţă pe Koizumi şi pe Haruhi de pe lista de suspecţi care ar fi putut scrie biletul.

Pentru că n-aveam mare lucru de făcut, am jucat nişte Othello cu Asahina-san, şi am stat de vorbă cu ea. După ce-am câştigat trei jocuri, ne-am oprit din joc şi ne-am apucat să intrăm pe internet, să citim ştirile, şi în acel moment, Nagato-san îşi închise cartea. De curând, am înţeles această acţiune a ei ca un semn că ar fi cazul să terminăm activităţile pe ziua respectivă (deşi încă nu ştiu ce sunt aceste activităţi), aşa că am început să ne împachetăm lucrurile şi să plecăm.

"Trebuie să mă schimb, aşa că luaţi-o voi înainte." Auzind aceste cuvinte de la Asahina-san, am ieşit grăbit din cameră.

Ceasul arăta spre cinci jumate, deci n-ar fi trebuit să mai fie cineva în clasă, nu? Chiar şi dacă ar fi fost vreo glumă de-a lui Taniguchi, ar fi mers acasă după atâta timp. Cu toate astea, tot am urcat cele două etaje până la ultimul etaj, să mă asigur.

Am inspirat adânc, mergând pe coridorul pustiu. Deoarece ferestrele de la clase sunt virtrate, n-aveam cum să văd ce se întâmpla înăuntru, doar că răsăritul a colorat camera într-un roşu-portocaliu intens. Am deschis nepăsător uşa, şi mi-am băgat capul înăuntru.

Nu eram aşa de surprins de faptul că chiar găsisem pe cineva înăuntru, dar a venit ca un şoc când am aflat cine era. Stând în faţa tablei, era o persoană la care nu m-aş fi aşteptat deloc.

"Ai întârziat."

Asakura Ryouko zâmbi.

Şi-a aranjat părul mătăsos şi lung, şi porni printre bănci. Coapsele de sub fustă, şi papucii albi de interior mă zăpăceau.

A păşit spre centrul clasei, şi mi-a făcut cu mâna, zâmbind.
"Intră!"

Ca şi cum aş fi fost tras înăuntru, mişcările ei mă făcură să dau drumu clanţei, şi să merg spre ea.

"Deci tu erai....."

"Da, eşti surprins?"

Asakura zâmbi veselă, partea dreaptă a feţei ei înroşită de răsăritul care ilumina camera.

"Mă căutai?"

Am întrebat pe un ton intenţionat aspru, iar Asakura chicoti, şi răspunse,

"Da, chiar te căutam, am ceva să te întreb."

Faţa palidă a lui Asakura se întoarse spre mine.

"Ai auzit vreodată zicala, "E mai bine să faci şi să regreţi, decât să nu o faci deloc? Crezi că are sens?"

"Nu-s în întregime sigur cine a spus asta, dar presupun că semnificaţia are sens. "

"Dacă ar if o situaţie în care păstrând status quo-ul ar înrăutăţi lucrurile, şi n-ai nici o idee cum ai putea să le îmbunătăţeşti, ce-ai face?"

"Să îmbunătăţeşti ce? Economia?"

Ignorându-mi întrebarea, Asakura zâmbi şi continuă,

"N-ai spune că e mai bine să acţionezi şi să te gândeşti la consecinţe mai târziu? Având în vedere că nimic nu se poate schimba dacă lucrurile continuă aşa."

"Hmm, presupun că da."

"La asta mă refeream."

Asakura, care avea mâinile la spate, se înclină un pic spre mine.

"Totuşi, pentru că superiorii sunt incapabili de a vedea imaginea de ansamblu, şi sunt deconectaţi de schimbările rapide din această realitate, sunt motivată să fac ceva, pentru a face evenimentele să înainteze. De aceea, existând în această realitate, m-am decis să acţionez de una singură şi să fac forţat nişte schimbări."

Ce Dumnezeului încerci să spui? E vreo glumă? M-am uitat prin cameră, întrebându-mă dacă Taniguchi se ascunde în sertarul în care sunt ţinute uneltele de curăţat, sau dacă stă în spatele catedrei profesorului.

"M-am săturat să observ un mediu neschimbător, aşa că......"

Eram atât de ocupat uitându-mă în jur încât nu prea auzeam ce spunea Asakura.

"Va trebui să te omor, şi să văd ce reacţie va avea Suzumiya Haruhi."
Într-o clipă, Asakura îşi mişcă mâna dreaptă, şi o lamă metalică trecu pe unde fusese gâtul meu.

Zâmbind plăcut, Asakura ţinea în mâna dreaptă un tăiş la fel de ascuţit ca un cuţit militar.

Fusesem foarte norocos că am evitat prima lovitură, deoarece acum stăteam în fund, pe jos, holbându-mă alb la faţă la Asakura. "Dacă-s blocat, nu mai am unde să scap!" Gândul ăsta îmi trecu prin cap, şi mă dădui înapoi, ca o lăcustă.

De ce nu mă urmărea Asakura?

......Nu, stai! Ce naiba se petrece? De ce încearcă Asakura să mă înjunghie cu un cuţit? Stai un pic, dar ce-a zis Asakura? Vrea să mă omoare? Pe mine? Dar de ce!?

"Nu mai glumi!"

Nu puteam să spun decât propoziţia-semnătură caracteristică.

"Asta a fost foarte periculos! Chiar dacă ar fi fost un cuţit fals, tot m-aş fi speriat! Pune chestia aia la o parte!"

Eram într-adevăr confuz. Dacă înţelege cineva ce se întâmplă, te rog, vino şi explică-mi!

"Crezi că glumesc?" Asakura spuse într-un ton foarte vesel, fără să sune serios deloc. Gândindu-mă acum, o elevă de liceu care te ameninţă cu un cuţit, zâmbind, e teribil de înfricoşătoare. Deci înţelegi cam cât de frică mi-era.

"Hmph!"

Asakura îşi mângâie umărul cu partea neascuţită a cuţitului.

"Nu-ţi place să mori? Nu vrei să mori? Moartea entităţilor organice nu înseamnă nimic pentru mine."

M-am ridicat încet. "Trebuie să fie o glumă, mi-e frică doar pentru că am luat-o prea în serios. Am continuat să-mi spun singur asta, pentru că era pur şi simplu prea ireal. Asakura era monitorul clasei, responsabilă şi serioasă, care nu vorbea decât când trebuia, în ore, şi nu ar fi intrat în panică când era pusă faţă în faţă cu o problemă. De ce ar ţine un cuţit şi ar spune că vrea să mă omoare, aşa, de-odată?

Şi totuşi, acel cuţit era adevărat, dacă n-aveam grijă, urma să sângerez peste tot.

"Nu înţeleg ce spui. Nu mai e amuzant, OK? Pune chestia aia la o parte!"

"Nu pot să fac asta," Zâmbi inocent Asakura, "Pentru că eu chiar te vreau mort."

Îşi ţinu cuţitul lângă talie, şi începu să alerge spre mine. E rapidă! De data asta, eram pregătit, deoarece, cu mult timp înainte de a-şi face Asakura mişcarea, mă gândisem că pot să fug pe uşă - însă m-am lovit de un zid.

????

Ciudat, unde s-a dus uşa? Până şi ferestrele au dispărut! Ar fi trebuit să fie ferestre pe peretele vis-a-vis de coridor, însă acum era doar un perete gros şi gri.

Imposibil!

"E zadarnic.."

Vocea lui Asakura se apropie, în spatele meu.

"Acum deţin controlul acestei zone din spaţiu, deci toate ieşirile au fost blocate. E destul de uşor, de fapt, tot ce a trebuit să fac a fost să mă joc cu structura moleculară a clădirii de pe această planetă, şi astfel am putut să-i schimb materia. Camera asta a devenit o încăpere izolată, şi nu mai are nimeni cum să intre sau să iasă."

M-am întors şi am observat că răsăritul a dispărut, de asemenea. Întreaga camera e înconjurată de pereţi de beton, iluminată doar de strălucirea rece a lămpilor albe pe bănci.

Nu se poate aşa ceva!

Silueta lui Asakura se îndreptă încet spre mine.

"Te sfătuiesc să nu te mai împotriveşti, oricum o să mori."

"......Cine eşti, mai precis?"

Indiferent cum mă uitam, tot eram înconjurat de pereţi. Nu era o singură uşă, o singură fereastră, nimic! E ceva în neregulă cu creierul meu?

M-am învârtit disperat printre bănci, încercând să mă îndepărtez cât de mult pot de Asakura. Însă Asakura mergea înspre mine într-o linie dreaptă, dând la o parte băncile şi scaunele fără să mişte un deget. În comparaţie, calea mea era mereu blocată de bănci.

Jocul de-a şoarecele şi pisica n-a ţinut mult, şi, eventual, am fost încolţit.

Dacă aşa stă treaba......

M-am decis să mă risc, şi am aruncat un scaun spre Asakura, însă scaunul s-a rotit în aer fix în faţa ei, şi a plutit spre celălalt capăt al camerei. Cum poate să fie aşa ceva posibil!?

"Nu ţi-am zis că e zadarnic? Tot ce e în camera asta se află sub puterea mea."

Stai... Stai!

Ce se întâmplă aici? Dacă asta nu e vreo glumă sau vreo păcăleală, şi dacă nici eu, nici Asakura nu suntem nebuni, atunci ce se întâmplă aici?

Va trebui să te omor, şi să văd ce reacţie va avea Suzumiya Haruhi.

De ce e vorba de Haruhi din nou? Haruhi, nu crezi că devii un pic prea populară?

"Ar fi trebuit să fac asta de la bun început."

Corpul mi s-a blocat după ce a spus asta. Nu poţi să faci asta! Trişezi!

Picioarele mi-erau înrădăcinate în podea, ca un copac, şi mi-era imposibil să le mişc. Am braţele rigide, precum o statuie de ceară - nici nu-mi pot mişca degetele. Faţa, care mi-era blocată privind spre podea, putea să vadă pantofii de interior ai lui Asakura, intrând încet în câmpul meu vizual.

"Odată ce mori, Suzumiya Haruhi va trebui să reacţioneze cumva. Asta ar putea crea o explozie data masivă, din care am putea recupera câte ceva. Ar putea fi o şansă ce apare odată într-o viaţă pentru noi."

Nu-mi prea pasă despre toate alea!

"Acum mori."

Puteam să simt cum Asakura îşi ridică cuţitul. De unde urma să înceapă? De la vena jugulară, sau de la inimă? Dacă ştiam cum urma să mor, aş fi putut măcar să mă pregătesc. Măcar lasă-mă să-mi închid ochii...... Nu, nu pot să fac nici măcar atât. Ce... ce-i asta!?

Am simţit brusc vibraţii în aer. Cuţitul începuse să cadă spre mine...

În acel moment, tavanul scoase un zgomot puternic, urmat de bucăţi de plafon căzute. Unele îmi căzuseră până şi-n cap - au, doare! Pe naiba! Eram acoperit de praf alb, din cauza fluxului constant de dărâmături care cădeau, aşa că probabil şi Asakura era, de asemenea, acoperită din cap până-n picioare. Vroiam să văd cum arată, dar nu mă puteam mişca... nu, stai, pot să mă mişc din nou!

Mi-am ridicat capul şi am descoperit......!

O Asakura şocată - pe cale de a-mi tăia gâtul. Stând în faţa ei, ţinând lama cu mâna goală, era forma zveltă a lui Nagato Yuki.

(Wow, poate să prindă lama cu mâna goală.)

"Programele tale sunt prea simple." spuse Nagato în tonul ei neexpresiv obişnuit,

"Blocajul de informaţie din tavan era incomplet. De aceea am reuşit să-l descopăr şi să intru."

"Vrei să mi te împotriveşti? Asakura părea calmă. "Odată ce-l voi omorâ pe individul ăsta, Suzumiya Haruhi cu siguranţă va avea o reacţie. Numai apoi vom putea obţine mai multe date."

"Ar fi trebuit să fii rezerva mea." Recită Nagato, ca o rugăciune, "Genul acesta de nesupunere este interzisă; trebuie să îmi asculţi ordinele."

"Şi dacă refuz?"

"Atunci îţi voi deconecta interfaţa de date."

"Ai vrea să încerci? Am avantajul aici, deoarece această clasă aparţine sferei mele de control."

"Procesez aplicaţia pentru deconectarea interfeţei de date."

Odată ce Nagato termină, cuţitul din mâna ei începu să lucească puternic. Iar apoi, ca un cub de zahăr pus într-o ceaşcă de ceai, se cristaliză încet, se dizolvă şi căzu pe jos, precum o pudră.

"!!"

Asakura dădu drumul cuţitului, şi sări cinci metrii în spate. Văzând această scenă, n-am putut decât să realizez - whoa, ăştia doi chiar nu-s oameni.

Creând o oarecare distanţă, Asakura ateriză elegant, şi continuă să zâmbească, ca de obicei.

Spaţiul din jur începu să se distorsioneze - numai aşa pot să-l descriu. Asakura, băncile, tavanul şi podeaua se zdruncinară brusc, şi toate deveniră precum un metal lichid, deşi nu puteam să văd chiar aşa de clar.

Cum am început să mă gândesc la faptul că acest material se transformă încet în ceea ce păreau nişte suliţe, o explozie cristalizată avu loc în palmele ridicate ale lui Nagato.

În următoarea secundă, erau explozii cristalizate constante în jurul lui Nagato, urmate de pudră, căzând pe jos. Obiectele cristalizate zburară din toate direcţiile spre noi, cu o viteză fulgerătoare. Abia după un moment mi-am dat seama că Nagato se punea în dreptul acestor suliţe cu aceeaşi viteză.

"Nu te mişca."

Nagato îi evită atacurile lui Asakura, trăgându-mă de cravată pentru a putea să mă ascund în spatele ei.
"Whoa!"

Un obiect necunoscut îmi zbură deasupra capului, şi sparse tabla în bucăţi.

Nagato privi în sus puţin, şi într-un moment, mai mulţi ţurţuri crescură din tavan, şi căzură spre Asakura. Asakura se mişcă cu o viteză imposibil de observat cu ochiul liber, şi o pădure de astfel de ţurţuri se formară din podea.

"N-ai cum să mă învingi în această zonă din spaţiu." Spuse Asakura calmă. Ea şi Nagato stăteau la câţiva metrii distanţă, privindu-se faţă în faţă, în timp ce eu nu puteam decât să îngenunchez la pământ, neputincios, neîndrăznind să mă ridic.

Nagato stătu în faţa mea cu picioarele depărtate, şi abia acum am observat că este atât de serioasă, încât şi-a scris până şi numele pe pantofii de interior. Apoi, ca şi cum ar fi spus o incantaţie, Nagato şopti încet,

SELECT serial_code
FROM database
WHERE code='data'
ORDER BY aggresive_combat_data
HAVING terminate_mode

"Numele ţintei, Asakura Ryoko, ostilitate confirmată. Deconectez interfaţa informaţională organică a ţintei."

Spaţiul normal nu mai exista în acea clasă. Totul se transformase în forme geometrice, devenind sucite, sau conice. Văzând acest scenariu suprarealist a fost ca şi cum aş fi intrat în casa groazei din vreun parc de distracţii; deja ameţisem.

"Ai înceta să funcţionezi înaintea mea."

N-am nici o idee de unde vine vocea lui Asakura, în tot mirajul ăsta colorat.

Whoosh, sunetul vântului care taie aerul.

Nagato mă izbi cu putere cu călcâiul.

"Ce faci......"

Înainte de a putea termina, o suliţă atât de rapidă încât abia am apucat s-o văd, mi-a trecut pe lângă vârful nasului, şi a căzut pe podea.

"Vom vedea cât o să mai poţi să-l protejezi. Încearcă asta!"

în următoarea secundă, Nagato s-a proptit în faţa mea, fiind

-- to be continued --

Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 1 Capitolul 5

2008-03-27T09:57:30Z

Homeworld:

Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 1 Capitolul 5

2008-03-26T14:24:15Z

Homeworld: New page: Lunea a venit, şi umiditatea anotimpului ploios s-a făcut simţită încetul cu încetul la şcoală, crescând până la punctul la care transpiram găleţi de apă. Dacă vreun politic...

Suzumiya Haruhi Romanian

2008-03-25T14:35:58Z

Homeworld: /* Rezumatul povestii */

[[Category:Alternative Languages]]
== Rezumatul povestii ==
Nu chiar o poveste de liceu normală! Kyon e elev în anul intâi la North High.
Stând în spatele lui e o inteligentă, energetică şi foarte plictisită Suzumiya Haruhi, care se prezentă ca neavând nici un interes în 'oameni normali', şi că orice extratereştrii, călători în timp, slideri sau esperi ar trebui să i se alăture. De ce e atât de interesată de altceva in afară de oameni? 'Pentru că oamenii nu sunt amuzanti deloc!'. Kyon este la scurt timp implicat în încercările acestei fete neobişnuite să facă viata mai interesantă, dar descoperă o lume mult mai palpitantă decât Haruhi şi-ar putea imagina vreodată.

== Seriile ''Suzumiya Haruhi'', de [[Tanigawa Nagaru]] ==

===Volumul 1 - '''Melancolia lui Suzumiya Haruhi''' / 第一巻: 涼宮ハルヒの憂鬱===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Illustrations|Ilustratii colorate]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Prologue|Prolog]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 3|Capitolul 3]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 4|Capitolul 4]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 5|Capitolul 5]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 6|Capitolul 6]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 7|Capitolul 7]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Epilogue|Epilog]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Author's Notes|Author's Notes]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Editor's Notes|Editor's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 2 - ''Oftarile lui Suzumiya Haruhi'' / 第二巻: 涼宮ハルヒの溜息 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Illustrations|Ilustratii colorate]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Prologue|Prolog]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 3|Capitolul 3]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 4|Capitolul 4]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 5|Capitolul 5]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Epilogue|Epilog]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Author's notes|Author's notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 3 - ''Plictiseala lui Suzumiya Haruhi'' / 第三巻: 涼宮ハルヒの退屈 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Prologue|Prologue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_The Boredom of Suzumiya Haruhi|The Boredom of Suzumiya Haruhi]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Bamboo_Leaf_Rhapsody|Bamboo Leaf Rhapsody]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Mystérique Sign|Mystérique Sign]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Lone Island Syndrome|Lone Island Syndrome]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 4 - ''Disparitia lui Suzumiya Haruhi'' / 第四巻: 涼宮ハルヒの消失 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Prologue|Prologue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 3|Capitolul 3]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 4|Capitolul 4]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 5|Capitolul 5]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 6|Capitolul 6]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Epilogue|Epilogue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 5 - ''Furia lui Suzumiya Haruhi'' / 第五巻: 涼宮ハルヒの暴走 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 5_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Prologue - Summer|Prologue - Summer]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Endless Eight|Endless Eight]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Prologue - Autumn|Prologue - Autumn]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 The Day of Sagittarius|The Day of Sagittarius]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Prologue - Winter|Prologue - Winter]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Snow Mountain Syndrome|Snow Mountain Syndrome]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 6 - ''Fluctuatia lui Suzumiya Haruhi'' / 第六巻: 涼宮ハルヒの動揺 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 6 Live A Live|Live A Live]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6 Asahina Mikuru's Adventure Episode 00|Asahina Mikuru's Adventure Episode 00]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6_Charmed at First Sight LOVER|Charmed at First Sight LOVER]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6 Where did the Cat Go?|Where did the Cat Go?]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6_The_Melancholy_of_Asahina_Mikuru|The Melancholy of Asahina Mikuru]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6 Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 7 - ''Intrigile lui Suzumiya Haruhi'' / 第七巻: 涼宮ハルヒの陰謀 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Prologue|Prologue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 3|Capitolul 3]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 4|Capitolul 4]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 5|Capitolul 5]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 6|Capitolul 6]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 7|Capitolul 7]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Epilogue|Epilogue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7 Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 8 - ''Indignatia lui Suzumiya Haruhi'' / 第八巻: 涼宮ハルヒの憤慨 ===
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 8 Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 8 Editor in Chief?Straight Ahead!|Editor in Chief?Straight Ahead!]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 8 Wandering Shadow|Wandering Shadow]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 8 Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 9 - ''Disocierea lui Suzumiya Haruhi'' / 第九巻: 涼宮ハルヒの分裂 ===
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 9_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 9_Prologue|Prologue]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 9_Capitolul _1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 9_Capitolul _2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 9_Capitolul _3|Capitolul 3]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 9_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

=== Haruhi Theater / ハルヒ劇場===
*[[Romanian - Haruhi_Theater_act.1|Haruhi Theater act.1'' / ハルヒ劇場 act.1'' Original]] (50% Completed)
*[[Romanian - Haruhi_Theater_act.1_Version2|Haruhi Theater act.1'' / ハルヒ劇場 act.1'' Preview]] (Completed)
*[[Romanian - Haruhi_Theater_act.2|''Haruhi Theater act.2'' / ハルヒ劇場 act.2]]

Suzumiya Haruhi Romanian

2008-03-25T14:29:21Z

Homeworld: /* Rezumatul povestii */

[[Category:Alternative Languages]]
== Rezumatul povestii ==
Nu chiar o poveste de liceu normală! Kyon e elev în anul intâi la North High.
Stând în spatele lui e o inteligentă,energetică şi foarte plictisită Suzumiya Haruhi, care se prezentă ca neavând nici un interes în 'oameni normali', şi că orice extratereştrii, călători în timp, slideri sau esperi ar trebui să i se alăture. De ce e atât de interesată de altceva in afară de oameni? "Pentru că oamenii nu sunt amuzanti deloc!". Kyon este la scurt timp implicat în încercările acestei fete neobişnuite să facă viata mai interesantă, dar descoperă o lume mult mai palpitantă decât şi-ar putea imagina vreodată Haruhi.

== Seriile ''Suzumiya Haruhi'', de [[Tanigawa Nagaru]] ==

===Volumul 1 - '''Melancolia lui Suzumiya Haruhi''' / 第一巻: 涼宮ハルヒの憂鬱===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Illustrations|Ilustratii colorate]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Prologue|Prolog]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 3|Capitolul 3]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 4|Capitolul 4]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 5|Capitolul 5]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 6|Capitolul 6]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Capitolul 7|Capitolul 7]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Epilogue|Epilog]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Author's Notes|Author's Notes]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Editor's Notes|Editor's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 2 - ''Oftarile lui Suzumiya Haruhi'' / 第二巻: 涼宮ハルヒの溜息 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Illustrations|Ilustratii colorate]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Prologue|Prolog]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 3|Capitolul 3]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 4|Capitolul 4]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Capitolul 5|Capitolul 5]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Epilogue|Epilog]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 2_Author's notes|Author's notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 3 - ''Plictiseala lui Suzumiya Haruhi'' / 第三巻: 涼宮ハルヒの退屈 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Prologue|Prologue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_The Boredom of Suzumiya Haruhi|The Boredom of Suzumiya Haruhi]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Bamboo_Leaf_Rhapsody|Bamboo Leaf Rhapsody]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Mystérique Sign|Mystérique Sign]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Lone Island Syndrome|Lone Island Syndrome]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 3_Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 4 - ''Disparitia lui Suzumiya Haruhi'' / 第四巻: 涼宮ハルヒの消失 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Prologue|Prologue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 3|Capitolul 3]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 4|Capitolul 4]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 5|Capitolul 5]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Capitolul 6|Capitolul 6]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Epilogue|Epilogue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 4_Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 5 - ''Furia lui Suzumiya Haruhi'' / 第五巻: 涼宮ハルヒの暴走 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 5_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Prologue - Summer|Prologue - Summer]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Endless Eight|Endless Eight]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Prologue - Autumn|Prologue - Autumn]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 The Day of Sagittarius|The Day of Sagittarius]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Prologue - Winter|Prologue - Winter]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Snow Mountain Syndrome|Snow Mountain Syndrome]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 5 Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 6 - ''Fluctuatia lui Suzumiya Haruhi'' / 第六巻: 涼宮ハルヒの動揺 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 6 Live A Live|Live A Live]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6 Asahina Mikuru's Adventure Episode 00|Asahina Mikuru's Adventure Episode 00]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6_Charmed at First Sight LOVER|Charmed at First Sight LOVER]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6 Where did the Cat Go?|Where did the Cat Go?]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6_The_Melancholy_of_Asahina_Mikuru|The Melancholy of Asahina Mikuru]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 6 Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 1_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 7 - ''Intrigile lui Suzumiya Haruhi'' / 第七巻: 涼宮ハルヒの陰謀 ===
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Prologue|Prologue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 3|Capitolul 3]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 4|Capitolul 4]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 5|Capitolul 5]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 6|Capitolul 6]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Capitolul 7|Capitolul 7]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Epilogue|Epilogue]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7 Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 8 - ''Indignatia lui Suzumiya Haruhi'' / 第八巻: 涼宮ハルヒの憤慨 ===
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 8 Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 8 Editor in Chief?Straight Ahead!|Editor in Chief?Straight Ahead!]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 8 Wandering Shadow|Wandering Shadow]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 8 Author's Notes|Author's Notes]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 7_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

===Volumul 9 - ''Disocierea lui Suzumiya Haruhi'' / 第九巻: 涼宮ハルヒの分裂 ===
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 9_Illustrations|Color Illustrations]]
*[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 9_Prologue|Prologue]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 9_Capitolul _1|Capitolul 1]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 9_Capitolul _2|Capitolul 2]]
*[[Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 9_Capitolul _3|Capitolul 3]]
**[[Romanian - Suzumiya_Haruhi:Volumul 9_Note ale traducatorului|Note ale traducatorului & referinte]]

=== Haruhi Theater / ハルヒ劇場===
*[[Romanian - Haruhi_Theater_act.1|Haruhi Theater act.1'' / ハルヒ劇場 act.1'' Original]] (50% Completed)
*[[Romanian - Haruhi_Theater_act.1_Version2|Haruhi Theater act.1'' / ハルヒ劇場 act.1'' Preview]] (Completed)
*[[Romanian - Haruhi_Theater_act.2|''Haruhi Theater act.2'' / ハルヒ劇場 act.2]]

Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 1 Capitolul 4

2008-03-25T14:22:05Z

Homeworld: New page: Ce fel de glumă-i asta!? Să ne ceară să ne intâlnim la nouă dimineaţa, într-un weekend! Şi totuşi, aici eram, pedalându-mi bicicleta spre gară. Nu mai e nici o sperantă pentru...

Ce fel de glumă-i asta!? Să ne ceară să ne intâlnim la nouă dimineaţa, într-un weekend! Şi totuşi, aici eram, pedalându-mi bicicleta spre gară. Nu mai e nici o sperantă pentru mine!

Fiind pusă în centrul oraşului, gara Kitaguchi reprezintă un centru feroviar important, iar în fiecare weekend, piaţa din fata gării e plină de tineri plecaţi la cumpărături. În afară de a pleca spre un oraş mai mare, nu prea ai ce face în oraşul ăsta, in afară de a merge la mall-ul de lângă gară. Întotdeauna ma uimeste cum oamenii pot trăi normal în oraş, cu atât de puţine lucruri de făcut.

Lăsându-mi bicicleta la intrarea închisă a băncii, am alergat spre crucea de barieră din partea de nord a gării. Era nouă fără cinci, dar toată lumea deja ajunsese.

Haruhi se întoarse spre mine şi spuse.

"Ai întârziat! Va trebui să fii amendat."

"Dar nu e nouă încă."

"Chiar dacă n-ai întârziat, ultima persoană care ajunge tot trebuie să fie pedepsită. Asta-i regula!"

"Cum se face că n-am auzit de regula asta până acum?"

"Pentru ca tocmai am inventat-o!"

Îmbrăcată intr-un tricou cu mâneci lungi şi o fustă scurtă de blugi, Haruhi părea foarte veselă.

"Va trebui să ne cinsteşti pe toţi cu băuturi."

Punându-şi mâinile în şolduri, Haruhi părea mult mai abordabilă decât de obicei. Fără să pot să mă cert cu ea, m-am supus poruncii şi i-am condus pe toţi spre o cafenea apropiată.

Asahina-san era îmbrăcată într-o rochie croită dintr-o singura bucată fără mâneci, cu o bluză albastră croşetată pe deasupra. Părul său lung şi ondulat era prins la spate cu o agrafă de păr. De fiecare dată când se mişca, sălta un pic, făcând-o să arate cât se poate de adorabil. Zâmbetul ei îi dădea un aspect de domnişoară drăguţă, bine educată. Până şi geanta părea trendy.

Stând lângă mine, Koizumi purta un tricou roz cu o jachetă peste, şi-şi pusese o cravată de un roşu aprins, care-l făcea să pară foarte formal. Eram enervat, dar trebuia să recunosc că-l făcea să arate destul de bine, pe lângă faptul că era şi mai înalt decât mine.

Nagato, ca de obicei, stătea în spate, purtand uniforma şcolară. Deşi ea se considera în întregime un membru al Brigăzii SOS, încă făcea parte din Clubul de Literatură. După ce-am auzit toate chestiile alea ciudate care mi le-a zis aseară, sunt şi mai îngrijorat în legătură cu expresia ei rece. Apropo, de ce poartă uniformă până şi în weekend?

Imediat ce-am intrat în cafenea şi ne-am găsit scaune, o chelneriţă a început să ne ia comanda. Doar Nagato studia meniul în mod serios - fără să afişeze vreo expresie, desigur - şi nu se grăbea să ia vreo decizie. Sincer, în timpul în care a stat să se gândească la ce băutură să comande, puteai să găteşti un castron de ramen!

"Ceai de migdale." A spus în final.

Nu contează ce comanzi, oricum, atâta timp cât eu sunt cel care plăteşte.

Haruhi a făcut următoarele sugestii:

Urma să ne împărţim în două grupuri. Dacă oricare dintre noi ar găsi ceva misterios, trebuia să-i contactăm pe ceilalţi imediat prin telefon, pentru ca apoi, sa ne întâlnim şi să discutăm ce urma să facem în continuare. Odată ce terminam de dat raportul, urma sa discutăm despre ce vom face în continuare.

Asta era tot.

"Acum, să tragem la sorţi!"

Haruhi luă cinci scobitori din cutie, şi, folosind un pix împrumutat de la chelneriţă, marcă două din ele. Apoi, ţinându-le în mână, ne lăsă să tragem.

Eu am tras una marcata. Asahina-san, de asemenea, şi spuse, privindu-şi scobitoarea marcată, 'Hmm, ce mai combinaţie, nu?'
Nu ştiu de ce, dar Haruhi ne-a aruncat la amândoi o privire rece, iar apoi a zbierat, "Kyon, ascultă, asta nu e o
întâlnire! Fii serios, m-ai înţeles?"

"OK, gata!"

Nu mi-am ascuns gândurile suficient de bine? Oricum, e grozav! Dansam de fericire în sinea mea când am văzut-o pe Asahina-san holbându-se la scobitoarea marcată, înroşindu-se în obraji. Oh da!

"Ce căutăm, mai exact?" întrebă Koizumi nonşalant, în timp ce Nagato îşi bea ceaiul, metodic.

Terminând ultimul strop de cafea cu gheaţă, Haruhi îşi aranjă părul după urechi.

"Tot ce arată suspicios. Orice sau oricine care arată ciudat. Să vă mai uitaţi dupa portaluri care pot duce spre alte dimensiuni, cât şi după extratereştrii deghizaţi în oameni."

Aproape că mi-am scuipat ceaiul de mentă. Ciudat, de ce are Asahina-san aceeaşi expresie? Desigur, Nagato rămăsese la fel ca întotdeauna.

"Înţeleg." Spuse Koizumi.

Eşti sigur că înţelegi de fapt ceva?

"Deci, tot ce trebuie să facem este să căutăm extratereştrii, călători prin timp şi esperi cu puteri supranaturale, cât şi urmele pe care le-au lasat pe Pământ. Înţeleg în întregime." Spuse Koizumi vesel.

"Aşa e! Eşti într-adevăr isteţ, Koizumi-kun! Este exact cum ai zis! Kyon, ar trebui să înveţi de la el!"

Nu-i mai hrăni ego-ul! Enervat, m-am uitat la Koizumi, care doar mi-a zâmbit inapoi, şi dădu din cap.

"În regulă! Să mergem!"

Haruhi îmi împinse nota de plată, şi ieşi cu paşi mari din cafenea.

Deşi am zis-o de multe ori, tot trebuie s-o repet.

"Pe naiba."

Ţine minte, nu e o întâlnire! Dacă te prind că te duci să te distrezi cu ea, te omor! Aşa spuse Haruhi, plecand cu Koizumi şi Nagato. Ne-am dus in Est şi Vest, respectiv. Încă nu ştiu ce-ar trebui să găsim.

"Ce facem acum?"

Asahina-san mă privi, ţinându-şi geanta în ambele mâini. Vroiam să merg acasă, dar ştiam că-i imposibil. Aşa că m-am prefăcut că mă gândesc un pic, şi am zis "N-are rost să stăm degeaba aici, aşa că hai să ne plimbăm prin jur."

"OK."

Asahina-san merse politicos cu mine. Părea să ezite să se plimbe cu mine, umăr la umăr. De fiecare dată când se lovea accidental de umărul meu, se dădea înapoi, timidă. Părea atât de inocentă, aşa. Am mers pe o cărare, pe lângă malul lacului, şi ne-am dus fără vreo ţintă anume spre nord. Dacă veneam cu o lună înainte, puteam, poate, să ne bucurăm de priveliştea copacilor de cireş înfloriţi, însă acum e doar o simplă plimbare pe malul lacului.

Cum ăsta este un loc destul de popular, sunt multe familii şi cupluri care merg alături de noi. Dacă n-ai fi ştiut, ai fi crezut că suntem de fapt un cuplu, şi nu un grup care caută ceva misterios.

Privind spre râu, Asahina-san murmură încet ceva, mai mult pentru sine, "Asta e prima data cand am ieşit la o plimbare, aşa!"

"Ce vrei să spui?"

"...adică, cu un băiat, doar noi doi...."

"Asta chiar mă surprinde. Oare chiar n-ai ieşit niciodata cu un băiat până acum?"

"Nu..."

M-am întors spre Asahina-san, a cărei păr mătăsos flutura în vânt, şi am întrebat "Wow! Dar cu siguranţă au fost o grămadă de băieţi care şi-au mărturisit sentimentele pentru tine, nu?

"Um..."

Asahina-san îşi coborâ capul cu timiditate. "Dar, n-ar fi putut să meargă. Nu pot să mă implic într-o relaţie cu nimeni, sau cel puţin nu acum..."

A devenit tăcută, deodată. În timp ce aşteptam să continuie, alte trei cupluri fericite au trecut pe lângă noi.

"Kyon-kun..."

Eu deja începusem să numar frunzele care picau în râu, cand Asahina-san mi-a vorbit.

Asahina-san m-a privit stingherită, iar apoi, adunându-şi toate puterile, spuse, "Am ceva să-ţi spun."

Ochii ei rotunzi, de căprioară, îi puneau în relief puternica determinare.

Stăteam pe o bancă, sub copacii de cireş, iar Asahina-san n-a vorbit o perioadă. Şi-a coborât capul şi, şoptit, spuse 'De unde să încep? Nu mă pricep prea bine să explic lucruri. Poate n-o să mă crezi."

În final, şi-a ridicat capul, şi a început să vorbească pe un ton jenat. "Eu nu sunt din timpul şi era asta. Eu sunt o persoană din viitor. Nu pot să-ţi spun de unde am venit, sau din ce plan temporal. Nu aş putea, chiar daca aş vrea. Este strict interzis să dau informaţii privitoare la viitor oricărei persoane din trecut - şi de aceea - înainte de a intra în maşina timpului, a trebuit să trec prin condiţionare mentală severă. Dacă intenţionam să spun ceva ce nu poate fi zis, amintirile mele cu privire la acea informaţie ar fi blocate".

Asahina-san inspiră adânc, si continuă, "Spre deosebire de apa care curge într-un râu, orice cadru temporal este alcătuit din mai multe planuri bi-dimensionale plate. "

"M-ai pierdut de la bun început."

"Hmm, atunci, încearcă să-ţi imaginezi un desen animat. Când te uiţi la un desen, vezi personajele mişcându-se fluid, dar,
de fapt, sunt create dintr-o serie de imagini. La fel este şi timpul, o versiune digitizată. Dar dacă încerc să folosesc o serie de imagini pentru a descrie, poate vei înţelege mai bine."

"Între un cadru temporal şi altul, sunt aşa-numitele linii temporale de întrerupere. Ele există, chiar dacă frecvenţa liniei de intrerupere este apropiată de zero. Deci, nu există continuitate între mai multe cadre temporale. Călătoria în timp este încercarea de a face o mişcare tridimensională între planurile temporale bi-dimensionale. Faptul că eu am ajuns din viitor în acest plan, este ca şi cum ai adăuga un obiect în plus, desenat peste imaginea statică. Chiar dacă încercam să schimb istoria în perioada asta, n-ar fi afectat viitorul, pentru ca nu exista continuitate între cadrele temporale. Totul ar rămâne doar în acest plan. Este ca şi cum ai adăuga nişte cuvinte pe o imagine, dintr-o mie de imagini. Povestea generală n-ar fi afectată în nici un fel, nu?"

"Timpul nu este ca acest râu: fiecare moment aparţine unui plan temporal digitizat. Mă urmăreşti acum?"
Am ezitat să-mi pun mâna pe frunte, însă eventual am făcut-o. Plan temporal, digitizat. Termenii ăştia nu contează pentru mine, dar, care-i treaba cu călătoria prin timp?

Asahina-san îşi privi vârfurile sandalelor, şi a continuat, "Lasă-mă să-ţi spun motivul pentru care am venit în acest plan temporal.."

Un cuplu cu un copil mic au trecut pe lângă noi în acel moment.

"Acum trei ani, am detectat un cutremur gigantic în timp. Hmm, ar fi cu trei ani inainte de ziua de ieri, chiar când Suzumiya-san a intrat la liceu. Am fost şocaţi când am călătorit înapoi în timp să investigăm, deoarece nu ne puteam întoarce mai mult în trecut."

De ce este, din nou, acum trei ani?

"Am ajuns la concluzia că există o linie de intrerupere imensă, dar nu ştim de ce a apărut doar în acest cadru temporal. Abia recent, am descoperit motivul.. scuze, recent, în epoca din care vin eu."
"...şi care ar fi acesta?"

Vinovata n-ar putea să fie chiar ea, nu?

"Este din cauza lui Suzumiya-san."

Asahina-san spuse cuvintele care nu vroiam să le aud.

"Ea este poziţionată fix în centrul celei de-a patra dimensiune. Te rog nu mă întreba de ce, pentru că e interzis, aşa că nu pot să-ţi spun. Însă, suntem siguri că Suzumiya-san este cea care ne blochează pasajul spre trecut."

"...Nu cred că Haruhi e capabilă de aşa ceva..."

"Nici eu n-am crezut. Sincer, e imposibil ca o fiinţă umana normală să intervină în planurile temporale. Aceasta este încă un mister nerezolvat, iar însăşi Suzumiya-san nu e conştientă că ea este sursa tuturor distorsiunilor temporale, şi a cutremurelor in timp. Am venit aici, lângă Suzumiya-san, pentru a putea observa orice schimbări în planurile temporale... Îmi pare rău, n-am putut găsi cuvinte mai bune prin care să descriu toate acestea.. să spunem pur şi simplu că eu mă ocup cu supravegherea."

"......" Nu mai aveam glas să mai răspund.

"Nu mă crezi, nu-i aşa?"

"Nu...bine, şi de ce-mi spui mie astea?"

"Pentru că tu ai fost ales de Suzumiya-san."
Asahina se întoarse spre mine,

"Nu pot să intru în detalii. Dar, dacă am ghicit corect, tu esti o persoană foarte importantă pentru Suzumiya-san. Există un motiv pentru toate lucrurile pe care ea le face."

"Atunci Nagato-san şi Koizumi sunt..."

"Sunt similari cu mine, dar Suzumiya-san încă nu e conştientă că ea este cea care ne-a strâns în jurul său."

"Atunci cunoşti ce sunt ei?"

"Asta e informaţie secretă."

"Ce s-ar întâmpla dacă am lăsa-o pe Haruhi în pace?"

"Informaţie secretă."

"Deoarece eşti din viitor, ar trebui să ştii ce o să se întâmple acum, nu?"

"Informaţie secretă."

"Ce o sa se întâmple dacă-i spun lui Haruhi toate astea?"

"Informaţie secretă."

"..."

"Îmi pare rău, chiar nu pot să-ţi spun. Mai ales acum, când n-am dreptul s-o fac."
Imi spuse Asahina-san, cu o privire de părere de rău pe faţă.

"Nu contează, chiar dacă nu mă crezi. Vreau doar să ştii toate astea."
Îmi amintesc că am auzit recent acelaşi lucru, spus într-un apartament trist şi sumbru.

"Îmi pare rău."

Văzând că am rămas tăcut, ochii lui Asahina-san păreau deprimant de roşii.

"Îmi pare aşa de rău, să-ţi spun deodată toate astea."

"E în regulă, serios......"

Mai întâi Nagato îmi spune că e o Interfaţă Umanoidă Vie, creată de extratereştrii, iar acum descopăr că Asahina-san e din viitor. Cum se poate aştepta cineva să cred aşa ceva? Să mă ajute cineva!

Când mi-am pus mâna înapoi pe bancă, am atins-o accidental pe Asahina-san. Deşi abia i-am atins degetele micuţe, Asahina-san îşi trase înapoi mâna, repede ca fulgerul, şi îşi coborâ capul.

Apoi, ne-am uitat în linişte spre râu.

Timpul trecea.

"Asahina-san."

"Da...?"

"Pot să mă prefac că această conversaţie nu a avut loc? Să lăsăm la o parte dacă te cred sau nu."

"OK."

Un zâmbet a apărut pe faţa lui Asahina-san. Era un zâmbet foarte frumos.

"Până la urmă, asta este cea mai bună soluţie. Te rog să mă tratezi ca întotdeauna, mă bazez pe tine."

Cu astea spuse, Asahina-san mi se înclină adânc.Hei, nu-i nevoie să mergi atât de departe!

"Pot să te întreb un singur lucru?"

"Ce este?"

"Te rog, spune-mi vârsta ta adevărată."

"Informaţie secretă~"

Asahina îmi aruncă un zâmbet viclean.

Apoi, am trecut pe stradă. În ciuda ameninţărilor lui Haruhi de a nu trata ieşirea ca pe o întâlnire, nu intenţionam să o ascult. Ne-am uitat prin vitrinele magazinelor de modă din mall, am mâncat veseli nişte îngheţată, şi am aruncat o privire prin tarabele cu suveniruri.. lucruri tipice pe care le-ar face un cuplu, să-şi petreacă timpul. Ar fi fost perfect, dacă am fi putut doar să ne ţinem de mâini..

În acel moment, mi-a sunat telefonul: era Haruhi.

"Ne întâlnim la prânz, la gara unde ne-am văzut azi dimineaţă.

A închis imediat după ce mi-a zis asta. M-am uitat la ceas, şi era deja doişpe fără zece. N-aveam nici o şansă să mai ajungem!

"Era Suzumiya-san? Ce-a spus?

"A spus să ne întâlnim cu ei la prânz, aşa că ar trebui să ne grăbim!"

Am luat-o pe Asahina-san de mână, conştient de faptul că n-aveam cum să ajungem fără să alergăm, şi-am luat-o la fugă spre gară. Ce reacţie ar avea Haruhi, dacă ne-ar vedea alergând mână în mână? Oare.. Cred că ar înnebuni, pur şi simplu.

"Deci, ceva rezultate?" ne interogă Haruhi, odată ajunşi.

Întârziaserăm zece minute, şi ăsta a fost primul lucru pe care ni l-a zis când ne-a văzut. Părea cam enervată.

"Aţi găsit ceva?"

"Nimic."

"Aţi căutat măcar? N-aţi stat de pomană, nu? Dar tu, Mikuru?

Asahina-san clătină din cap.

"Atunci, voi aţi găsit ceva?"

Haruhi nu spuse nimic. Koizumi, stând lângă ea, se scărpină în cap, în timp ce Nagato sta nemişcată.

După câteva momente de tăcere, Haruhi mormăi, "Hai să mâncăm de prânz mai întâi, şi vom continua după."

Tu încă mai vrei să continui!?

În timp ce mâncam într-un restaurant de burgeri, Haruhi ne-a anunţat că era timpul să tragem la sorţi din nou, şi a scos nişte scobitori furate mai devreme de la cafenea. Era într-adevăr pregătită!

Koizumi luă la repezeală o scobitoare.

"Nemarcată din nou."

Ce dinţi albi! Am mereu impresia că individul ăsta zâmbeşte întotdeauna!

"Şi a mea."

Asahina-san îmi arătă scobitoarea pe care tocmai a tras-o.

"Din păcate, a mea e marcată."

Haruhi părea să devină din ce în ce mai irascibilă, şi a grăbit-o pe Nagato să tragă o scobitoare.

În final, am rămas grupat împreună cu Nagato, iar ceilalţi trei au mers în celălalt grup.

"..."

Haruhi aruncă o privire duşmănoasă scobitoarei nemarcate, ca şi cum s-ar fi holbat la persoana care i-a ucis tatăl, apoi se întoarse spre mine şi Nagato, care încă-şi mai mânca cheeseburger-ul, şi se încruntă.

De ce eşti aşa nervoasă?

"Ne vom întâlni în faţa gării la patru. Aţi face bine să găsiţi ceva până atunci!"

Şi-a terminat băutura dintr-o singură înghiţitură, după ce-a spus asta.

De data asta, am mers in Sud şi în Nord, cu grupul meu ocupându-se de partea de sud. Înainte de a ne despărţi, Asahina-san
mi-a făcut semn cu o mânuţă. M-a încălzit pe dinăuntru!

Acum eram doar eu şi cu Nagato, stând degeaba în faţa gării aglomerate.

"Ce facem acum?"

"......" Nagato n-a spus nimic.

"...Hai să mergem."

Am luat-o înainte, şi am observat că a început să ma urmeze. Se pare că încep să mă obişnuiesc să fiu în preajma ei.

"Nagato, chestiile alea care mi le-ai zis ieri.."

"Ce-i cu ele?"

"Încep să le cred un pic."

"Chiar aşa?"

"Da."

"......"

Şi în atmosfera asta seacă, ne-am apucat să ne plimbăm tăcut prin preajma gării.

"N-ai şi tu ceva haine de stradă?"

"......"

"Ce faci de sărbători?"

"......"

"Eşti fericită acum?"

"......"

Cam aşa a decurs conversaţia noastră pe ziua aceea.

N-avea sens să mergem fără scop, aşa că am dus-o pe Nagato la noua bibliotecă de lângă mare, care a fost construită cam în acelaşi timp când autorităţile au procurat terenul pentru gară. N-am mai fost înăuntru până acum, având în vedere că rar împrumutam cărţi. Cu toate acestea, deşi m-am gândit că aş putea să ma odihnesc puţin odată ajuns înăuntru, am descoperit că toate scaunele erau ocupate. Nici oamenii ăştia probabil n-au unde să meargă în timpul lor liber. M-am uitat în jur, părând pierdut. în timp ce Nagato deja se lăsase dusă de vânt spre rafturile cu cărţi, ca şi cum fost un somnambul. Să facă ce-o vrea!

Citeam destul de des înainte. Când eram în şcoala generală, mama obişnuia să împrumute cărţi ilustrate de la secţia de cărţi pentru copii, ca să citesc. Erau tot soiul de cărţi, dar îmi amintesc că toate cele pe care le-am citit erau destul de interesante. Cu toate acestea, nu mai ţin minte vreun titlu. Când am încetat să mai citesc? Când a devenit cititul plictisitor pentru mine?

Am luat la nimereală o carte din raft, şi am răsfoit câteva pagini, înainte de a o pune înapoi şi de a încerca alt volum. M-ar ţine o veşnicie să găsesc una interesantă în marea asta de cărţi, dacă nu m-am informat dinainte. Gândind astfel, m-am preumblat printre rafturi, fără scop.

Căutând-o pe Nagato, am găsit-o citind în faţa unui raft plin de cărţi hardback. Îi place să citească hardback-urile alea, nu glumă!

În final, după ce-am văzut că un individ care-şi citea ziarul s-a dat de pe scaun, m-am dus să ma aşez, cărând un roman pe care-l luasem la nimereală. E imposibil să încerci să citeşti o carte pe care n-ai intenţionat vreodată s-o citeşti. După ceva timp, m-a luat moleşeala, şi am adormit.

În acel moment, buzunarul a început să-mi vibreze.

"WHOA!?"

Am sărit, surprins. Când am văzut că toată lumea se uita încruntată la mine, mi-am adus aminte că eram într-o bibliotecă. Ştergându-mi balele de pe faţă, m-am grăbit spre ieşirea din bibliotecă, şi am răspuns la telefon, care era pus pe vibraţii.

"Idiotule! Ce-ai tot făcut!?"

Un sunet asurzitor îmi urlă în ureche. Datorită acestuia, m-am trezit din moleşeală.

"Cât crezi că e ceasul?"

"Scuze, tocmai m-am trezit!"

"Ce!? Tâmpitule!"

Tu eşti cea mai puţin calificată să-mi zici mie tâmpit!

M-am uitat la ceas, şi era trecut de patru jumate. Ne-a zis că trebuia să ne întâlnim la patru!

"Cară-ţi fundul aici imediat! Îţi dau treizeci de secunde!"

Nu mai fă cereri imposibil de îndeplinit!

După ce Haruhi mi-a închis zgomotos, mi-am pus telefonul înapoi în buzunar şi m-am întors în bibliotecă. Am găsit-o pe Nagato, citind ceea ce părea să fie o enciclopedie groasă.

Ceea ce a urmat a fost un pic problematic. M-a ţinut ceva timă să reuşesc s-o mişc pe Nagato - care părea înrădăcinată in locul ăla - iar apoi a trebuit să mergem să completăm un formular pentru a împrumuta cartea. În tot timpul ăsta, am ignorat toate apelurile de la Haruhi.

Odată întorşi la gară, Nagato cărând dupa ea o carte filosofică groasă ca pe vreo relicvă sfântă, scrisă de un autor străin al cărui nume era foarte greu de pronunţat, cei trei care aşteptau au avut reacţii diferite. Asahina-san, părând epuizată, zâmbi şi suspină uşurată; Koizumi dădu din umeri ca un idiot; în timp ce Haruhi zbieră ca şi cum tocmai a gustat nişte supă
rece.

"Ai întârziat, plăteşte amenda!"

Iar trebuie să vă fac cinste?

În final, am finalizat activitatea în aer liber, după ce ne-am pierdut timpul şi banii.

"Sunt atât de obosită! Suzumiya-san a mers atât de repede încât mi-a fost greu să mă ţin după ea." Asahina-san mi-a spus
când ne-am despărţit, iar apoi mi-a şoptit în ureche, "Mulţumesc că ai ascultat ce ţi-am zis azi." Apoi şi-a înclinat capul şi a zâmbit timid.

Oare toţi oamenii din viitor zâmbesc atât de elegant?

"Atunci, pe curând!" Asahina-san îmi făcu cu mâna şi plecă. Koizumi mă bătu pe umăr şi spuse, "A fost distractiv azi! Cum să spun.. Suzumiya-san e într-adevăr o persoană interesantă. Păcat că n-am putut să fiu cu tine azi, poate data viitoare."

Dupa ce Koizumi a plecat, cu zâmbetul ăla enervant al lui, am descoperit că Nagato a plecat deja.

A rămas doar Haruhi, holbându-se la mine.

"Ce-ai făcut toată ziua?"

"Hmm, ce-am făcut?"

"Nu poţi să continui în ritmul ăsta!"

Părea cu adevărat nervoasă.

"O da, atunci tu ce-ai făcut? Ai găsit ceva interesant?"

Haruhi îşi muşcă buza, şi nu spuse nimic. Dacă n-aş fi oprit-o, ar fi muşcat până ar fi sângerat.

"Oricum, nu e ca şi cum ar fi atât de neatenţi încât să te lase să-i descoperi într-o singură zi."

Văzându-mă că încerc să înveselesc atmosfera, Haruhi îşi întoarse ochii imediat.

"Vom discuta despre ce s-a întâmplat azi, poimâine, la şcoală."

Haruhi se întoarse şi o luă direct prin mulţime, fără să se uite înapoi.

Cu gândul că voi putea în final să ajung acasă, m-am întors la bancă, doar ca să descopăr că-mi lipsea bicicleta. În locul ei era un semn pe semafor, care-mi spunea că "Bicicleta dumneavoastră a fost remorcată din cauza parcării ilegale."