Toradora! (Romanian):Volumul1 Capitolul2 - Revision history

Liardiary at 08:17, 5 June 2010

2010-06-05T08:17:32Z

← Older revision		Revision as of 08:17, 5 June 2010
Line 941:		Line 941:
	\|-		\|-
	\| Înapoi la [[Toradora! (Romanian):Volume1_Chapter1\|Capitolul 1]]		\| Înapoi la [[Toradora! (Romanian):Volume1_Chapter1\|Capitolul 1]]
	\| [[Toradora! (Romanian)\|Pagina Principală]]		\| [[Toradora! (Romanian)#Volumul 1\|Pagina Principală]]
	\| Înainte spre [[Toradora! (Romanian):Volumul1_Capitolul3\|Capitolul 3]]		\| Înainte spre [[Toradora! (Romanian):Volumul1_Capitolul3\|Capitolul 3]]
	\|-		\|-
	\|}		\|}
	</noinclude>		</noinclude>

Liardiary at 00:58, 23 May 2010

2010-05-23T00:58:46Z

← Older revision		Revision as of 00:58, 23 May 2010
Line 11:		Line 11:
	Asta s-a întâmplat din mai multe motive.		Asta s-a întâmplat din mai multe motive.

	Zvonul că „Takasu e un delincvent” s-a lămurit mult mai devreme decât şi-ar fi putut imagina vreodată sinele pesimist al lui Ryūji. Din fericire, mulţi din foştii colegi ai lui Ryūji, inclusiv Kitamura, erau în aceeaşi clasă anul acesta. Mai important, a fost învins de Tigrul din Palmă în câteva secunde, făcându-i pe toţi să ajungă rapid la concluzia că este un „tip normal”(Ryūji voia, chiar, să-i mulţumească Aisakăi Taiga pentru asta).		Zvonul că „Takasu e un delincvent” s-a lămurit mult mai devreme decât şi-ar fi putut imagina vreodată sinele pesimist al lui Ryūji. Din fericire, mulţi din foştii colegi ai lui Ryūji, inclusiv Kitamura, erau în aceeaşi clasă anul acesta. Mai important, a fost învins de Tigrul din Palmă în câteva secunde, făcându-i pe toţi să ajungă rapid la concluzia că este un „tip normal” (Ryūji voia, chiar, să-i mulţumească Aisakăi Taiga pentru asta).

	În al doilea rând, a reuşit să evite să facă vreo muncă enervantă în comitetul clasei şi banca lui, care a fost aleasă prin tragere la sorţi, era al treilea loc din faţă pe rândul de la fereastră – era un loc grozav unde putea să stea şi să se relaxeze. Dirigintele era acelaşi ca cel de anul trecut (Koigakubo Yuri, 29 de ani, şi fără îndoială o femeie singură); în afara faptului că era singură la această vârstă, Ryūji nu avea ncio problemă cu ea.		În al doilea rând, a reuşit să evite să facă vreo muncă enervantă în comitetul clasei şi banca lui, care a fost aleasă prin tragere la sorţi, era al treilea loc din faţă pe rândul de la fereastră – era un loc grozav unde putea să stea şi să se relaxeze. Dirigintele era acelaşi ca cel de anul trecut (Koigakubo Yuri, 29 de ani, şi fără îndoială o femeie singură); în afara faptului că era singură la această vârstă, Ryūji nu avea ncio problemă cu ea.
Line 39:		Line 39:
	- E-n regulă, sunt bine, Ryūji a gesticulat, fluturându-şi mâna. Chiar şi asta era o binecuvântare pentru el. „Îmi pare rău, îmi pare atât de rău!” a spus Minori pe când îşi înclina capul, care emitea un parfum de care nici măcar o muscă nu s-ar putea plânge. Nu conta, Minori, care în momentul acesta îşi cerea scuze, avea ochi numai pentru el, astfel încât faptul că a fost lovit de două ori în ochi, era un preţ mic de plătit pentru a experimenta asemenea extaz.		- E-n regulă, sunt bine, Ryūji a gesticulat, fluturându-şi mâna. Chiar şi asta era o binecuvântare pentru el. „Îmi pare rău, îmi pare atât de rău!” a spus Minori pe când îşi înclina capul, care emitea un parfum de care nici măcar o muscă nu s-ar putea plânge. Nu conta, Minori, care în momentul acesta îşi cerea scuze, avea ochi numai pentru el, astfel încât faptul că a fost lovit de două ori în ochi, era un preţ mic de plătit pentru a experimenta asemenea extaz.

	Nu l-ar deranja nici dacă ea n-ar vorbi cu el. Ar fi la fel de fericit dacă ar vorbi cu cineva de lângă el, dat fiind că ar putea auzi vocea drăguţă a lui Minori. Încercând să arate cât de mare era găleata, îşi flutura mâinile pentru a imita forma unui cerc; şi de fiecare dată când făcea asta venea in contact cu el ( chiar dacă era doar globul lui ocular).		Nu l-ar deranja nici dacă ea n-ar vorbi cu el. Ar fi la fel de fericit dacă ar vorbi cu cineva de lângă el, dat fiind că ar putea auzi vocea drăguţă a lui Minori. Încercând să arate cât de mare era găleata, îşi flutura mâinile pentru a imita forma unui cerc; şi de fiecare dată când făcea asta venea in contact cu el (chiar dacă era doar globul lui ocular).

	''Dar, ce este găleata asta de care tot vorbeşte?'' Observând expresia nedumerită a lui Ryūji, a explicat,		''Dar, ce este găleata asta de care tot vorbeşte?'' Observând expresia nedumerită a lui Ryūji, a explicat,
Line 45:		Line 45:
	- Vorbim de budinca pe care am făcut-o folosind o găleată.		- Vorbim de budinca pe care am făcut-o folosind o găleată.

	Minori şi-a prins degetul cu putere ( Să sperăm că de data asta nu voi lovi pe nimeni!) explicând pe un ton serios. Deşi „explicând” nu pare să fie cuvântul corect...		Minori şi-a prins degetul cu putere (Să sperăm că de data asta nu voi lovi pe nimeni!) explicând pe un ton serios. Deşi „explicând” nu pare să fie cuvântul corect...

	- Lui Takasu-kun îi place budinca?		- Lui Takasu-kun îi place budinca?
Line 53:		Line 53:
	- ...Er...		- ...Er...

	Şi doar atât a putut stoarce.'' Probabil se gândeşte cât de plictisitor e tipul ăsta... Probabil se gândeşte că n-o să mai vorbească niciodata cu tipul asta...'' În timp ce Ryūji încerca, frenetic, să hotărască ce să facă, Minori şi-a continuat discursul despre dorinţa ei supremă de a face budincă într-o găleată.		Şi doar atât a putut stoarce. ''Probabil se gândeşte cât de plictisitor e tipul ăsta... Probabil se gândeşte că n-o să mai vorbească niciodata cu tipul asta...'' În timp ce Ryūji încerca, frenetic, să hotărască ce să facă, Minori şi-a continuat discursul despre dorinţa ei supremă de a face budincă într-o găleată.

	- Dar nu am avut succes. Poate pentru ca era prea mare, aşa că era greu să amesteci părţile lipicioase şi cele moi într-o singură formă... O da, pot să îţi arăt şi ţie, Takasu-kun! Consideră asta o scuză pentru ca te-am lovit în ochi.		- Dar nu am avut succes. Poate pentru ca era prea mare, aşa că era greu să amesteci părţile lipicioase şi cele moi într-o singură formă... O da, pot să îţi arăt şi ţie, Takasu-kun! Consideră asta o scuză pentru ca te-am lovit în ochi.

	- Ee?...S...Să îmi arăţi...?		- Ee?...S...Să îmi arăţi...?

	'' Oare vrea sa îi gust budinca? '' Ochii lui Ryūji au devenit mai pătrunzători pe când fixa cu privirea zâmbetul drăguţ al lui Minori. Minori aprobă şi spuse:		''Oare vrea sa îi gust budinca?'' Ochii lui Ryūji au devenit mai pătrunzători pe când fixa cu privirea zâmbetul drăguţ al lui Minori. Minori aprobă şi spuse:

	- Da, o să-ţi arăt. Stai să mă duc şi s-o aduc.		- Da, o să-ţi arăt. Stai să mă duc şi s-o aduc.

	''Pot fi mai norocos ca acum? Mă bucur că am fost împuns în ochi!'' Pe când privea mersul entuziasmat al lui Minori spre banca ei, brusc, Ryūji a simţit, dintr-un motiv oarecare, că vrea să fugă.		''Pot fi mai norocos ca acum? Mă bucur că am fost împuns în ochi!'' Pe când privea mersul entuziasmat al lui Minori spre banca ei, brusc, Ryūji a simţit, dintr-un motiv oarecare, că vrea să fugă.

Line 68:		Line 69:
	- La naiba... Nu, nu ştiu încă...!		- La naiba... Nu, nu ştiu încă...!

	Nervos, a început să îşi mângâie faţa. ''Oricum, ar trebui să-mi curăţ banca, cel puţin. '' A decis să o mănânce pe loc.		Nervos, a început să îşi mângâie faţa. ''Oricum, ar trebui să-mi curăţ banca, cel puţin.'' A decis să o mănânce pe loc.
	Simţindu-se emoţionat, inima lui Ryūji bătea mai repede. Şi-a mutat încet privirea de la Minori, care doar ce s-a întors, pentru că era pur si simplu prea strălucitoare ca să poată fi privită direct. Minori dezvălui un zâmbet vesel şi îşi înclină capul, pe când stătea în faţa lui, apoi...		Simţindu-se emoţionat, inima lui Ryūji bătea mai repede. Şi-a mutat încet privirea de la Minori, care doar ce s-a întors, pentru că era pur si simplu prea strălucitoare ca să poată fi privită direct. Minori dezvălui un zâmbet vesel şi îşi înclină capul, pe când stătea în faţa lui, apoi...

	- Uite, Takasu-kun.		- Uite, Takasu-kun.

	Prin vocea ei foarte tandră, Ryuuji crezu că poate să vadă o inimioară apărând după ce a rostit ~~„ Takasu~~-kun”. Ridicându-şi încet capul în anticipare, Ryūji a primit politicos obiectul care i-a fost înmânat.		Prin vocea ei foarte tandră, Ryuuji crezu că poate să vadă o inimioară apărând după ce a rostit „Takasu-kun”. Ridicându-şi încet capul în anticipare, Ryūji a primit politicos obiectul care i-a fost înmânat.

	- ...Ah, um. Asta...		- ...Ah, um. Asta...
Line 83:		Line 84:
	- Dar arată scârbos, nu-i aşa?		- Dar arată scârbos, nu-i aşa?

	''Deci îmi arată poze, nu budincă. '' Chiar dacă chestia aceea din poză arăta scârbos, era totuşi incredibilă. Peste un suport din plastic era o găleată mare, şi conţinea un fel de cremă de un galben-deschis... Nu, arăta mai mult a noroi. Deşi zicând asta ar fi nepoliticos faţă de Minori, pur şi simplu nu arăta a budincă. În a doua poză, noroiul era turnat încet şi într-un mod lipicios, lăsând întregul loc împroşcat cu substanţe solide şi lichide. Apoi, în a treia poză...		''Deci îmi arată poze, nu budincă.'' Chiar dacă chestia aceea din poză arăta scârbos, era totuşi incredibilă. Peste un suport din plastic era o găleată mare, şi conţinea un fel de cremă de un galben-deschis... Nu, arăta mai mult a noroi. Deşi zicând asta ar fi nepoliticos faţă de Minori, pur şi simplu nu arăta a budincă. În a doua poză, noroiul era turnat încet şi într-un mod lipicios, lăsând întregul loc împroşcat cu substanţe solide şi lichide. Apoi, în a treia poză...

	- Şi chiar mirosea ciudat... Probabil pentru că nu am spălat găleata bine!		- Şi chiar mirosea ciudat... Probabil pentru că nu am spălat găleata bine!
Line 101:		Line 102:
	Dar, pentru a se apropia şi mai mult de ea, trebuia să treacă peste un obstacol... Şi acesta era Aisaka Taiga, care era văzută mereu lângă Minori, în orice moment.		Dar, pentru a se apropia şi mai mult de ea, trebuia să treacă peste un obstacol... Şi acesta era Aisaka Taiga, care era văzută mereu lângă Minori, în orice moment.

	De la Ceremonia de Deschidere, Ryūji a încercat să-şi menţină distanţa faţă de Aisaka. Părea să fie o persoană foarte dificilă, dar dacă o evita pe Aisaka, nu va putea să se apropie de Minori, şi ăsta era cel mai rău rezultat pentru el(deşi acesta nu era singurul motiv pentru care nu a fost în stare să aibă o conversaţie cu Minori).		De la Ceremonia de Deschidere, Ryūji a încercat să-şi menţină distanţa faţă de Aisaka. Părea să fie o persoană foarte dificilă, dar dacă o evita pe Aisaka, nu va putea să se apropie de Minori, şi ăsta era cel mai rău rezultat pentru el (deşi acesta nu era singurul motiv pentru care nu a fost în stare să aibă o conversaţie cu Minori).

	Aisaka nu părea să îl înregistreze pe Ryūji pe radarul ei, în niciun fel, în timp ce Ryūji a încercat să evite orice oportunitate de a intra în contact unul cu celălalt; până acum ea nu a încercat să împiedice asta. Scopul lui Ryūji era să încerce să scape de Tigrul din Palmă şi să o abordeze pe Minori când e singură. Dacă ar reuşi să acumuleze aceste momente norocoase, ca înainte, acesta ar fi încă realizabil.		Aisaka nu părea să îl înregistreze pe Ryūji pe radarul ei, în niciun fel, în timp ce Ryūji a încercat să evite orice oportunitate de a intra în contact unul cu celălalt; până acum ea nu a încercat să împiedice asta. Scopul lui Ryūji era să încerce să scape de Tigrul din Palmă şi să o abordeze pe Minori când e singură. Dacă ar reuşi să acumuleze aceste momente norocoase, ca înainte, acesta ar fi încă realizabil.
Line 127:		Line 128:
	A urmat o buşitură puternică, când au aterizat pe podea. În mijlocul zgomotului puternic şi scaunelor zburătoare, o siluetă putea fi văzută zburând prin faţa ochilor săi.		A urmat o buşitură puternică, când au aterizat pe podea. În mijlocul zgomotului puternic şi scaunelor zburătoare, o siluetă putea fi văzută zburând prin faţa ochilor săi.

	- Ce dumnezeu s-a~~-ntâmplat~~? se miră Ryūji, clipind din ochii lui sălbatici. Adevărul e că era atât de îngrozit că nu mai respire.		- Ce dumnezeu s-a întâmplat? se miră Ryūji, clipind din ochii lui sălbatici. Adevărul e că era atât de îngrozit că nu mai respire.

	Fiind elevul de serviciu, a trebui să părăseacă clasa pentru a rezolva nişte lucruri, aşa că nu s-a putut întoarce decât dupa terminarea orelor. În mod normal nu ar trebui să fie nimeni în clasă atunci, dar ce a văzut…		Fiind elevul de serviciu, a trebui să părăseacă clasa pentru a rezolva nişte lucruri, aşa că nu s-a putut întoarce decât dupa terminarea orelor. În mod normal nu ar trebui să fie nimeni în clasă atunci, dar ce a văzut…
Line 294:		Line 295:


	“Lui Kitamura Yūsaku-kun, Din partea Aisakăi Taiga”		“Lui Kitamura Yūsaku-kun. Din partea Aisakăi Taiga”

	- A,asta e… AH…!		- A,asta e… AH…!
Line 327:		Line 328:

	Dar a ţinut numai o clipă.		Dar a ţinut numai o clipă.

	- Nu pot să fac asta, e prea dificil. Nu mai pot să zic că nu ştiu nimic! Dar nu mă pot gândi la o soluţi mai bună. Asta e, o să trebuiască să îi înapoiez nonşalant scrisoarea Aisakăi ca şi când nimic nu s-a întâmplat! Asta e tot ce pot face.		- Nu pot să fac asta, e prea dificil. Nu mai pot să zic că nu ştiu nimic! Dar nu mă pot gândi la o soluţi mai bună. Asta e, o să trebuiască să îi înapoiez nonşalant scrisoarea Aisakăi ca şi când nimic nu s-a întâmplat! Asta e tot ce pot face.

Line 381:		Line 383:
	- ...Calmează-te...		- ...Calmează-te...

	Călcând nesigur pe tatami, s-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva la locul de munca a lui Yasuko. A verificat ecranul telefonului, dar nu era niciun apel de la bar.'' Poate mă gândesc prea mult.'' Ryūji a oftat, '' Dacă tot am ieşit din pat, aş putea să mă duc la toaletă.'' Aşa că a inceput să umble în picioarele goale pe parchetul din bucătărie spre toaletă.		Călcând nesigur pe tatami, s-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva la locul de munca a lui Yasuko. A verificat ecranul telefonului, dar nu era niciun apel de la bar. ''Poate mă gândesc prea mult.'' Ryūji a oftat, ''Dacă tot am ieşit din pat, aş putea să mă duc la toaletă.'' Aşa că a inceput să umble în picioarele goale pe parchetul din bucătărie spre toaletă.

	În acel moment...		În acel moment...
Line 442:		Line 444:


	Părul ei lung îi flutura pe spate. Purta o rochie largă dintr-o singură piesă, separată în multe straturi prin dantele moi. Aceasta era cu siguranţă o îmbrăcăminte potrivită cu figura ei mică...		Părul ei lung îi flutura pe spate. Purta o rochie largă dintr-o singură piesă, separată în multe straturi prin dantele moi. Aceasta era cu siguranţă o îmbrăcăminte potrivită cu figura ei mică...

	- D,dă-mi sabia aia de lemn...		- D,dă-mi sabia aia de lemn...
Line 474:		Line 476:
	[[Image:Toradora vol01 067.jpg\|thumb]]		[[Image:Toradora vol01 067.jpg\|thumb]]

	S-a repezit direct la Ryūji cu sabia de lemn ţintind spre capul său.'' Cum poate fi atât de rapidă?'' De la câţiva metrii depărtare, unde era cu un moment în urmă, a ajuns deja lângă pieptul lui Ryūji, şi, dacă lama de lemn nu ar fi ratat şi nu ar fi lovit peretele ( ''Depozitul meu!''), Ryūji ar fi fost ucis.		S-a repezit direct la Ryūji cu sabia de lemn ţintind spre capul său.'' Cum poate fi atât de rapidă?'' De la câţiva metrii depărtare, unde era cu un moment în urmă, a ajuns deja lângă pieptul lui Ryūji, şi, dacă lama de lemn nu ar fi ratat şi nu ar fi lovit peretele (''Depozitul meu!''), Ryūji ar fi fost ucis.

	- La naiba!		- La naiba!

Liardiary at 00:30, 23 May 2010

2010-05-23T00:30:50Z

Show changes

Liardiary at 23:49, 24 April 2010

2010-04-24T23:49:19Z

Show changes

Liardiary at 14:54, 28 February 2010

2010-02-28T14:54:42Z

← Older revision		Revision as of 14:54, 28 February 2010
Line 159:		Line 159:
	Ryūji a reuşit să forţeze aceste cuvinte afară. Şovăind, a încercat să îi ofere braţul său Aisakăi, care încerca să se ridice, dar tot ce a primit ca răspuns au fost câteva cuvinte neclare, ceva de genul „nu am nevoie de ajutorul tău” sau „vezi-ţi de treaba ta”. Privirea pătrunzătoare a Aisakăi îl fixa pe Ryūji din spatele bretonului.		Ryūji a reuşit să forţeze aceste cuvinte afară. Şovăind, a încercat să îi ofere braţul său Aisakăi, care încerca să se ridice, dar tot ce a primit ca răspuns au fost câteva cuvinte neclare, ceva de genul „nu am nevoie de ajutorul tău” sau „vezi-ţi de treaba ta”. Privirea pătrunzătoare a Aisakăi îl fixa pe Ryūji din spatele bretonului.

	Ryūji nu s-a putut abţine să nu se retragă, oferindu-i Aisakăi suficient spaţiu să se ridice clătinându-se. Şi-a coborât capul, scuturându-şi praful de pe fustă şi păstrându-şi distanţa faţa de Ryūji, cu spatele spre fereastră şi ochii pătrunzători fixaţi asupra prăzii. Nu părea că are de gând să plece din clasă. ~~’’’~~ Nu ar trebui să se simtă stânjenită?~~’’’~~ Poate ca acest mod de gândire nu se aplică şi Tigrului din Palmă.		Ryūji nu s-a putut abţine să nu se retragă, oferindu-i Aisakăi suficient spaţiu să se ridice clătinându-se. Şi-a coborât capul, scuturându-şi praful de pe fustă şi păstrându-şi distanţa faţa de Ryūji, cu spatele spre fereastră şi ochii pătrunzători fixaţi asupra prăzii. Nu părea că are de gând să plece din clasă. '' Nu ar trebui să se simtă stânjenită?'' Poate ca acest mod de gândire nu se aplică şi Tigrului din Palmă.

	Dacă Aisaka va rămâne în clasă, ăsta va fi un motiv în plus pentru Ryūji să plece cât mai repede.		Dacă Aisaka va rămâne în clasă, ăsta va fi un motiv în plus pentru Ryūji să plece cât mai repede.
Line 167:		Line 167:
	Ca şi când ar lăsa-o pe Aisaka să audă asta în mod deliberat, Ryūji s-a grăbit să-şi ia ghiozdanul.		Ca şi când ar lăsa-o pe Aisaka să audă asta în mod deliberat, Ryūji s-a grăbit să-şi ia ghiozdanul.

	Aisaka a continuat să rămână lângă fereastră, în timp ce îl urmărea tăcută cu privirea pe Ryūji. Ryūji nu ştia ce expresia purta, pentru că îi era prea frică să se uite la ea. În orice caz, păşea cât de uşor putea, pentru a-şi reduce prezenţa. Pe când Ryūji traversa clasa, simţea fiori în timp ce era privit de ochii Aisakăi. ’’ Nu trebuie să reacţionez. Nu trebuie să o provoc. Trebuie doar să merg liniştit...’’		Aisaka a continuat să rămână lângă fereastră, în timp ce îl urmărea tăcută cu privirea pe Ryūji. Ryūji nu ştia ce expresia purta, pentru că îi era prea frică să se uite la ea. În orice caz, păşea cât de uşor putea, pentru a-şi reduce prezenţa. Pe când Ryūji traversa clasa, simţea fiori în timp ce era privit de ochii Aisakăi.'' Nu trebuie să reacţionez. Nu trebuie să o provoc. Trebuie doar să merg liniştit...''

	Ghiozdanul nu era pe banca lui, totuşi. Şi-a amintit că vorbea cu Kitamura înainte să plece, şi şi-a lăsat geanta pe banca lui Kitamura. După ce şi-o va recupera, tot ce rămânea de făcut era să părăsească clasa. Înăbuşindu-şi nervozitatea, s-a apropiat încet de ghiozdan, 20 cm rămaşi, 10 cm...		Ghiozdanul nu era pe banca lui, totuşi. Şi-a amintit că vorbea cu Kitamura înainte să plece, şi şi-a lăsat geanta pe banca lui Kitamura. După ce şi-o va recupera, tot ce rămânea de făcut era să părăsească clasa. Înăbuşindu-şi nervozitatea, s-a apropiat încet de ghiozdan, 20 cm rămaşi, 10 cm...
Line 177:		Line 177:
	- Ce s-a întâmplat?		- Ce s-a întâmplat?

	~~’’Aisaka~~ Taiga intenţionează să mă oprească?’’ Ryuuji şi-a întors capul speriat şi s-a uitat la păpuşa micuţă ce stătea lângă fereastră.		''Aisaka Taiga intenţionează să mă oprească?'' Ryuuji şi-a întors capul speriat şi s-a uitat la păpuşa micuţă ce stătea lângă fereastră.

	- C,ce este?		- C,ce este?
Line 387:		Line 387:
	- ...UOA...!!		- ...UOA...!!

	A simţit un şuierat rece lângă gâtul lui. Pe când încerca, in mod instinctiv, să se întoarcă, piciorul lui a aterizat pe un ziar ce zăcea pe jos şi a căzut frumos pe spate. ~~’’Dum~~!’’ A aterizat pe spate, creând un fior puternic care i-a treversat corpul, de la şolduri până la cap şi făcându-l să-şi piardă răsuflarea pentru un moment.		A simţit un şuierat rece lângă gâtul lui. Pe când încerca, in mod instinctiv, să se întoarcă, piciorul lui a aterizat pe un ziar ce zăcea pe jos şi a căzut frumos pe spate. ''Dum!'' A aterizat pe spate, creând un fior puternic care i-a treversat corpul, de la şolduri până la cap şi făcându-l să-şi piardă răsuflarea pentru un moment.

	- ........!		- ........!

Liardiary at 14:46, 28 February 2010

2010-02-28T14:46:43Z

Show changes

Liardiary: New page: ===Capitolul 2=== Deşi a început cam tumultos, noua viaţă a lui Ryuuji, ca licean în anul doi, a continuat destul de lejer. Asta s-a-ntâmplat din mai multe motive. Zvonul c...

2010-02-16T10:57:35Z

New page: ===Capitolul 2=== Deşi a început cam tumultos, noua viaţă a lui Ryuuji, ca licean în anul doi, a continuat destul de lejer. Asta s-a-ntâmplat din mai multe motive. Zvonul c...

New page

===Capitolul 2===

Deşi a început cam tumultos, noua viaţă a lui Ryuuji, ca licean în anul doi, a continuat destul de lejer.

Asta s-a-ntâmplat din mai multe motive.

Zvonul că „Takasu e un delincvent” s-a lămurit mult mai devreme decât şi-ar fi putut imagina vreodată sinele pesimist al lui Ryuuji. Din fericire, mulţi din foştii colegi ai lui Ryuuji, inclusiv Kitamura, erau în aceeaşi clasă anul acesta. Mai important, a fost învins de Tigrul din Palmă în câteva secunde, făcându-i pe toţi să ajungă rapid la concluzia că este un „tip normal”(Ryuuji voia, chiar, să-i mulţumească Aisakăi Taiga pentru asta).

În al doilea rând, a reuşit să evite să facă vreo muncă enervantă în comitetul clasei şi banca lui, care a fost aleasă prin tragere la sorţi, era al treilea loc din faţă pe rândul de la fereastră – era un loc grozav unde putea să stea şi să se relaxeze. Dirigintele era acelaşi ca cel de anul trecut (Koigakubo Yuri, 29 de ani, şi fără îndoială o femeie singură); în afara faptului că era singură la această vârstă, Ryuuji nu avea ncio problemă cu ea.

Oricum...

- ...Dacă fac asta, atunci marginile găleţii se vor întării! Cum se numeşte? Vrei să spui partea de lângă margine? Dar cum mijlocul este încă apos, când torn jeleul moale ţinând de margini aşa, o să trebuiască să...

- Au!

- Uaaa, Takasu-kun! Îmi pare rău...

Cel mai important motiv era acesta:

Raza lui de soare, Kushieda Minori, i-a devenit colegă de clasă. Acest motiv era singurul care îi făcea viaţa zilnică a lui Ryuuji la fel de colorată ca un trandafir şi la fel de ameţitoare ca lumina soarelui... Chiar şi după ce l-a pocnit din greşeală în ochi, strălucirea ei de-abia s-a diminuat.

- E,eşti bine? Îmi pare foarte rău, nu te-am văzut în spatele meu! Uaaa... Degetul meu mijlociu tocmai te-a lovit în albul ochiului?

- ...Nu-ţi face griji, nu-i nimic.

- Îmi pare atât de rău! Hmm, unde eram? O da, cum ziceam, trebuie să torn jeleul în găleată cam aşa...

- Au!

- Wah...! Se pare că l-am înfipt şi mai adânc! Îmi pare atât de rău!

- E-n regulă, sunt bine, Ryuuji a gesticulat, fluturându-şi mâna. Chiar şi asta era o binecuvântare pentru el. „Îmi pare rău, îmi pare atât de rău!” a spus Minori pe când îşi înclina capul, care emitea un parfum de care nici măcar o muscă nu s-ar putea plânge. Nu conta, Minori, care în momentul acesta îşi cerea scuze, avea ochi numai pentru el, astfel încât faptul că a fost lovit de două ori în ochi, era un preţ mic de plătit pentru a experimenta asemenea extaz.

Nu l-ar deranja nici dacă ea n-ar vorbi cu el. Ar fi la fel de fericit dacă ar vorbi cu cineva de lângă el, dat fiind că ar putea auzi vocea drăguţă a lui Minori. Încercând să arate cât de mare era găleata, îşi flutura mâinile pentru a imita forma unui cerc; şi de fiecare dată când făcea asta venea in contact cu el ( chiar dacă era doar globul lui ocular).

''Dar, ce este găleata asta de care tot vorbeşte?'' Observând expresia nedumerită a lui Ryuuji, a explicat,

- Vorbim de budinca pe care am făcut-o folosind o găleată.

Minori şi-a prins degetul cu putere ( Să sperăm că de data asta nu voi lovi pe nimeni!) explicând pe un ton serios. Deşi „explicând” nu pare să fie cuvântul corect...

- Lui Takasu-kun îi place budinca?

''Purtăm o conversaţie!'' Inima lui Ryuuji a început să bată aşa rapid încât nu era în stare să bâjbâie niciun cuvânt, anxietatea îl înnebunea. După ce a aşteptat atât de mult să aibă şansa asta....

- ...Er...

Şi doar atât a putut stoarce.'' Probabil se gândeşte cât de plictisitor e tipul ăsta... Probabil se gândeşte că n-o să mai vorbească niciodata cu tipul asta...'' În timp ce Ryuuji încerca, frenetic, să hotărască ce să facă, Minori şi-a continuat discursul despre dorinţa ei supremă de a face budincă într-o găleată.

- Dar nu am avut succes. Poate pentru ca era prea mare, aşa că era greu să amesteci părţile lipicioase şi cele moi într-o singură formă... O da, pot să îţi arăt şi ţie, Takasu-kun! Consideră asta o scuză pentru ca te-am lovit în ochi.

- Ee?...S...Să îmi arăţi...?

'' Oare vrea sa îi gust budinca? '' Ochii lui Ryuuji au devenit mai pătrunzători pe când fixa cu privirea zâmbetul drăguţ al lui Minori. Minori aprobă şi spuse:

- Da, o să-ţi arăt. Stai să mă duc şi s-o aduc.
''Pot fi mai norocos ca acum? Mă bucur că am fost împuns în ochi!'' Pe când privea mersul entuziasmat al lui Minori spre banca ei, brusc, Ryuuji a simţit, dintr-un motiv oarecare, că vrea să fugă.

''Dacă aduce, cu adevărat, budinca aici, ce expresie să am când o mănânc? Nu e prânzul acum, aşa că o să pară ciudat pentru un băiat să mănânce cu poftă o budincă. Apoi, dacă aduce budinca, ar trebui să o mănânc imediat? Sau ar trebui să îi mulţumesc şi să o păstrez pentru mai târziu? ''

- La naiba... Nu, nu ştiu încă...!

Nervos, a început să îşi mângâie faţa. ''Oricum, ar trebui să-mi curăţ banca, cel puţin. '' A decis să o mănânce pe loc.
Simţindu-se emoţionat, inima lui Ryuuji bătea mai repede. Şi-a mutat încet privirea de la Minori, care doar ce s-a întors, pentru că era pur si simplu prea strălucitoare ca să poată fi privită direct. Minori dezvălui un zâmbet vesel şi îşi înclină capul, pe când stătea în faţa lui, apoi...

- Uite, Takasu-kun.

Prin vocea ei foarte tandră, Ryuuji crezu că poate să vadă o inimioară apărând după ce a rostit „ Takasu-kun”. Ridicându-şi încet capul în anticipare, Ryuuji a primit politicos obiectul care i-a fost înmânat.

- ...Ah, um. Asta...

Era mult mai subţire şi mai uşoară decât s-a aşteptat...

- ...Asta e o poză grozavă...

- Dar arată scârbos, nu-i aşa?

''Deci îmi arată poze, nu budincă. '' Chiar dacă chestia aceea din poză arăta scârbos, era totuşi incredibilă. Peste un suport din plastic era o găleată mare, şi conţinea un fel de cremă de un galben-deschis... Nu, arăta mai mult a noroi. Deşi zicând asta ar fi nepoliticos faţă de Minori, pur şi simplu nu arăta a budincă. În a doua poză, noroiul era turnat încet şi într-un mod lipicios, lăsând întregul loc împroşcat cu substanţe solide şi lichide. Apoi, în a treia poză...

- Şi chiar mirosea ciudat... Probabil pentru că nu am spălat găleata bine!

Minori înghenuncheată pe un picior în timp ce mânca noroiul cu o lingură mare. ''Vreau poza aia!'' Pe când Ryuuji se gândea la asta...

- Mulţumesc că te-ai uitat! Trebuie să-i mai arăt şi Taigăi. Ee? Unde s-a dus? Era aici acum un minut.

Luându-şi, indiferentă, pozele înapoi, Minori l-a părăsit imediat pe Ryuuji şi a fugit să caute Tigrul din Palmă, pe Aisaka Taiga, care asculta cu un moment în urmă. Astfel s-a încheiat o perioada de fericire.

-...Trebuie să-i arăt Taigăi...Ee?

Ryuuji suspină pe când îşi privea dragostea părăsind clasa în căutarea bunei sale prietene.

Era foarte norocos să fie coleg de clasă cu ea. Putea să o vadă oricând pe Minori în timpul şcolii, aşa că nu mia era nevoie să se furişeze prin faţa clasei ei şi să tragă cu ochiul înăuntru doar ca să îi privească zâmbetul. Chiar şi un fundaş central are şansa lui să înscrie goluri. Dacă nici ăsta nu era noroc, atunci el nu ştia ce înseamnă norocul.

Dar, pentru a se apropia şi mai mult de ea, trebuia să treacă peste un obstacol... Şi acesta era Aisaka Taiga, care era văzută mereu lângă Minori, în orice moment.

De la Ceremonia de Deschidere, Ryuuji a încercat să-şi menţină distanţa faţă de Aisaka. Părea să fie o persoană foarte dificilă, dar dacă o evita pe Aisaka, nu va putea să se apropie de Minori, şi ăsta era cel mai rău rezultat pentru el(deşi acesta nu era singurul motiv pentru care nu a fost în stare să aibă o conversaţie cu Minori).

Aisaka nu părea să îl înregistreze pe Ryuuji pe radarul ei, în niciun fel, în timp ce Ryuuji a încercat să evite orice oportunitate de a intra în contact unul cu celălalt; până acum ea nu a încercat să împiedice asta. Scopul lui Ryuuji era să încerce să scape de Tigrul din Palmă şi să o abordeze pe Minori când e singură. Dacă ar reuşi să acumuleze aceste momente norocoase, ca înainte, acesta ar fi încă realizabil.

Şi astfel, viaţa dulce-amăruie a lui Ryuuji continua destul de lejer.

...Până azi adică, exact după ore.

<span style="font-size: 300%; border: "><center>* * *</center></span>