Editing Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 1 Prologue

Cand m-am oprit sa cred in Mos Craciun?Intr-adevar acest tip de intrebare ridicola  nu are nici o importanta pentru mine.Totusi,daca m-ai intreba cand m-am oprit sa cred ca batranul purtand costumul rosu era Mosul,pot spune cu siguranta:nu am crezut niciodata in Mos Craciun.Stiam ca Mosul care a aparut la gradinita era o frauda,si acum daca ma gandesc mai bine,fiecare din colegii mei de clasa impartaseau aceeasi figura de neincredere urmarind pe invatatorul nostru prefacandu-se sa fie Mosu.Desi nu am vazut niciodata pe mama sarutand pe Mos Craciun,am fost destul de intelept sa fiu suspicios in legatura cu existenta unui om in varsta care lucra numai in Ajunul Craciunului.

Totusi,mi-a luat destul de mult sa realizez ca extraterestrii,calatorii prin timp,stafiile monstrii si esperii in acele 'eroi versus organizatii malefice' desene animate de fapt nu existau.Nu,stai,probabil am realizat,dar nu vroiam sa admit.In adancul inimii mele tot vroiam acei extraterestrii,calatori prin timp,stafii monstrii esperi si organizatii malefice sa apara dintr-o data.In comparatie cu aceasta plictisitoare si normala viata a mea,lumea acelor show-uri scanteietoare era mult mai antrenanta;si eu vroiam sa traiesc in acea lume!

Vroiam sa fiu acela ce salva fata rapita de extraterestrii si intemnitata intr-o fortareata.Vroiam sa fiu cel care imi foloseam curajul,inteligenta si arma cu laser pentru a lupta impotriva unor raufacatori din viitor care incercau sa schimbe istoria pentru propiul profit.Vroiam sa fiu cineva ce putea sa izgoneasca demoni si monstrii cu o singura vraja,care se lupta contra mutanti sau medii din organizatii malefice si sa ma prind cu ei in batalii telepatice.

Dar stai,calmeaza-te.Daca as fi fost intr-adevar atacat de extraterstrii sau orice,cum as putea sa lupt contra lor?Nici nu am puteri speciale!

Ei bine,ce ziceti de asta:intr-o zi,un student misterious se transfera in clasa mea.Numai ca el este un extraterestru sau din viitor,si are abilitati telepatice.Cand intra intr-o batalie cu baietii rai,tot ce trebuie sa fac e sa gasesc o cale sa fiu implicat in acest razboi.El o sa aiba grija de lupte si eu pot sa fiu doar asistentul lingau.Dumnezeule,e grozav,ce destept sunt!

Sau,daca nu merge,ce ziceti de asta:intr-o zi,o putere misterioasa inauntrul meu se trezeste,o abilitate telekinetica sau psihica.Descopar apoi ca o multitudine de oameni in lume au puteri similare,si apoi un fel de societate paranormala ma recruteaza.O sa ajung sa fac parte din aceasta organizatie si sa protejez lumea impotriva mutantilor.

Din pacate,realitatea este neasteptat de cruda...Nimeni nu s-a transferat in clasa mea.N-am vazut niciodata un OZN.Cand am fost in locuri care se zvoneste ca erau bantuite,nimic nu a iesit la iveala.Doua ore de privire intensa nu a facut creionul sa se miste nici un milimetru,si
privind fix in capul colegului meu de clasa nu mi-a dezvaluit gandurile lui.N-am putut decat sa fiu trist la cat de normale erau legile fizicii.Am inceput sa nu mai acord atentie OZN-urilor si emisiunile paranormale de la televizor pentru ca m-am convins ca e imposibil.Chiar am ajuns intr-un punct unde aveam sa simt de nostalgie pt aceste lucruri.

Dupa gimnaziu,am trecut complet peste acea lume a fanteziilor si am devenit inradacinat in realitate.Nu s-a intamplat nimic in 1999,desi am continuat sa sper,doar putin,ca ceva ar putea,omenirea nu s-a intors pe luna sau a trecut mai departe dea ea.Cred,dupa cum se arata lucrurile,ca o sa fiu mort demult pana cand o sa treci in agenda o calatorie dus-intors de la Pamant la Alpha Centauri.

Cu aceste ganduri in minte,am devenit un liceean normal.Asta pana cand am cunoscut-o pe Suzumiya Haruhi.