Romanian - Suzumiya Haruhi:Volumul 1 Capitolul 3

Dupa incidentul cu costumele de 'bunny girl',Asahina-san devenise in nume cunoscut in scoala.Dupa ce a absentat o zii,era prezenta din nou in sala de club.

Cum n-au fost activitati decente in club,am adus o tabla de Othello,care a fost ingropata adanca in casa mea,demult uitata,si am jucat niste jocuri cu Asahina-san in timp ce vorbeam cu ea.

Site-ul e gata,dar nu e bun de nimic fiindca n-a primit vizitatori,sau macar un singur e-mail.Computerul era folosit doar pentru navigare pe internet.Daca cei din Clubul de Studiu al Computerelor ar afla,ar plange de mama focului.

Stand langa Nagato Yuki,care isi citeste cartea ca de obicei,am inceput a treia runda de Othello cu Asahina-san.

'Suzumiya-san chiar intarzie.'Zise Asahina-san incet in timp ce privea la tabla.

Vazand ca nu era afectata de ce se intamplase inainte,am oftat cu usurinta.Orice s-ar intampla,sa fiu in aceeasi camera cu o fata frumoasa care e in varsta cu un an e destul sa ma ameteasca.

'E un student de transfer care a venit aici,pun pariu ca il cauta.'

'Elev transferat?'

Asahina-san isi ridica capul ca o pasarica.

'Haruhi era emotionata cand a auzit ca s-a transferat cineva in clasa 1-9.Se pare ca adora elevii transferati!'

Am pus o piesa neagra pe masa si am rasturnat piesele albe.

'Uh huh...'

'Ah da,Asahina-san,n-am crezut ca o sa vii astazi!'

'Um...am ezitat putin,dar am fost ingrijoarata,asa ca am venit pana la urma.'

Unde te-am auzit zicand asta inainte?

'Despre ce esti ingrijorata?'

Pac!Intoarse una dintre piesele de pe tabla cu degetele ei mici.

'Um...nimic.'

M-am intors si am observat-o pe Nagato holbandu-se la tabla.Fata ei e statica ca o papusa de lut,dar sub ochelari,ochii ei aratau o privire ca nici una pana acum.

'...'

Privrea ei era ca o pisica nou-nascuta uimita de aparitia unui caine.Am urmarit privirea pana la mana mea care tinea o piesa.

'...Nagato-san,vrei sa joci?'

Dupa ce am zis asta,Nagato clipi robotic,si intr-un mod foarte minuscul incat nu ai fi observat decat daca erai foarte atent,dadu din cap usor.Asa ca am schimbat locurile cu Nagato si am stat langa Asahina-san.

Nagato lua una dintre piese si o studie intens.Cand descoperi ca piesele se lipesc pentru ca sunt magnetice,isi retrase mainile ca si cum ar fi speriata.

'Nagato-san,ai jucat Othello inainte?'

Date din cap usor.

'Cunosti regulile atunci?'

Raspunsul era negativ.

'Pai fii atenta,cand esti negru,obiectivul tau este sa incercuiesti piesele albe cu piesele negre.Si apoi intorci piesele albe si devin negre.Cine are mai multe piese la sfarsit castiga.'

A incuviintat cu capul.Apoi,puse elegant piesele pe tabla,desi era destul de stangace in intoarcerea pieselor oponentului.

Dupa ce adversarul s-a schimbat,Asahina-san parea nelinistita.Am observat ca degetele ei incepsera sa tremure,si nu indraznea sa-si ridice capul la Nagato.Ar privi ocazional pe furis la Nagato apoi si-ar schimba directia.In sfarsit poate ca Asahina-san nu se putea concentra,deci negru prelua conducerea.

Cum vine asta?Asahina-san pare sa fie precauta cu Nagato,pur si simplu nu inteleg de ce.

N-a fost mult pana cand negru castiga.Cum cele doua se pregateau sa inceapa alt joc,faptasul responsabil pentru tot haosul se intoarse cu un alt sacrificu.

'Hiya,v-am facut sa asteptati!'

Haruhi ne saluta provizoriu tinand de maneca unui elev mascul.

'Acesta este noul elev transferat din primul an,numele lui este...'

Haruhi se opri si ii lasa cuvantul.Sacrificiul se intoarse si zambi spre noi.

'...Koizumi Itsuki,ma bucur sa va cunosc.'

O figura slaba,dadea impresia unui tanar energetic.Un zambet satisfacut,ochi blanzi,si o fata aratoasa.Daca ar poza ca model cu acei fluturasi de la supermarket,ar aduna o multime de fani.Daca e de treaba,ar fi si mai popular.

'Aceasta e sala Brigazii SOS.Eu sunt comandantul,Suzumiya Haruhi.Acestia sunt Subordonatii Unu,Doi si Trei.Oh,si tu esti numarul Patru.

Ce fel de introducere e asta!?Singurele nume mentionate sunt al tau si al lui!

'N-am nici o problema sa ma alatur!'

Koizumi,elevul transferat zambi bland:

'Deci ce fel e club este acesta?'

Daca ar fi o suta de oameni aici,cu siguranta ar intreba la fel.O multime de oameni mi-au adresat intrebarea asta,dar n-am putut sa-i gasesc un raspuns.Daca o persoana ar putea sa raspunda la asta,e un expert in a minti!Haruhi nu parea ingrijorata,se pare,si zambii fericit la noi si zise:

'Sa-ti spun de ce a fost creata Brigada SOS,ca sa..'

Haruhi inspira greu,si apoi dezvalui adevarul socant.

'Gaseasca extraterestrii,calatori prin timp si esperi,si sa se imprieteneasca cu ei!'

Tot timpul din lume s-a oprit in acel moment.

Asta e o afirmatie cam ridicola.Singurul lucru din mintea mea:'Exact cum credeam.'.Dar ceilalti trei nu erau de aceeasi parere.

Asahina-san era buimacite complet,largindu-si ochii si urechile si holbandu-se la Haruhi.Nagato Yuki era la fel,dupa ce si-a intors capul la Haruhi,se opri ca si cum s-au dus bateriile.Ce m-a surprins este faptul ca ochii lui Nagato s-au largit un pic.Pentru cineva care nu arata nici o expresie,e o reactie surprinzatoare.

Cat despre Koizumi,arata un zambet enigmatic;era greu de ghicit ce insemna.Un moment mai tarziu,Koizumi era primul care isi reveni la normal.

'Ah,inteleg.'

Ca si cum ar fi inteles ceva,isi muta privirea de la Nagato la Asahina-san,si incuviinta din cap.

'De asteptat din partea Suzumiyei-san.'

Dupa ce a facut aceasta declaratia neclara,a continuat:

'Nici o problema,o sa ma alatur.Sper sa ma distrez impreuna cu voi.'

Zimbi si isi arata dintii albi,stralucitori.

Hey!Ai acceptat explicatia ei de-a gata?Macar ai ascultat?

Observandu-ma confuz,isi intinse mana deodata spre mine.

'Sunt Koizumi.Cum m-am transferat abia astazi,sunt multe de cunoscut.Imi pare bine.'

I-am strans mana.

'Desigur,sunt...'

'El e Kyon!'

Haruhi ma introduse dupa placul ei,si apoi indica spre celelalte doua:'Cea simpatica de acolo e Mikuru-chan,si cea cu ochelari e Yuki-san.'

Buf!

Se auzi un sunet tare.Era Asahina-san care se impedica de scaun in timp ce incerca sa se ridice,fruntea ei intrand in contact cu tabla de Othello.

'Esti bine?'

Auzind vocea lui Kozumi,Asahina-san raspunse intorcand capul,si uitandu-se la elevul transferat .Hmph!E enervanta,privirea aceea.

'...S...sunt bine.'Zise Asahina-san intr-un ton incet,uitandu-se rusinata la Kozumi.

'Grozav,acum avem cinci membri!Scoala n-o sa poata sa faca nimic!'

Haruhi continua:

'Bun,acu Brigada SOS e oficial activa!Hai sa lucram impreuna si sa mergem inainte!'

Adica e activa,domnisoara?

Cand am bagat de seama,Nagato deja se intorsese la locul ei citindu-si cartea.Nagato-san,Haruhi deja te-a inclus ca membra,esti sigura ca n-ai nimic impotriva?

Dupa ce Haruhi a zis ca vrea sa-i arata scoala lui Koizumi si a plecat,Asahina-san a zis ca are treaba acasa,asa ca numai eu si Nagato am ramas in urma.

Nu mai aveam pofta sa joc Othello,si nu e prea distractiv s-o privesc pe Nagato citind,asa ca am decis sa ma duc acasa.Mi-am luat geanta si am salutat-o pe Nagato.

'Ne vedem maine!'

'Ai citit cartea?'

Auzind-o zicand asta,m-am oprit.M-am intors si Nagato se uita la mine cu ochii ei aproape inexpresivi.

'Ce carte?Ah,vorbesti de cartea care mi-ai imprumutat-o ieri?'

'Da.'

'Oh,inca nu am citit-o...Poate ar trebui s-o inapoiez?'

'Nu-i nevoie.'

Nagato intotdeauna vorbeste pe fata,spune direct subiectul intr-o propozitie scurta.

'Aminteste-ti sa o citesti astazi.'

Nagato zise categoric.

'Imediat ce ajungi acasa.'

Vocea ei avea un ton imperativ.

In afara ce cele care imi trebuie pentru Literatura,abia ma ating de romane,dar cum Nagato l-a recomandat,ar trebui sa fie foarte interesant.

'...Am inteles!'

Auzind raspunsul,Nagato se intoarse la citit.

De aceea,in momentul asta pedalez bicicleta cat pot de tare pe intuneric.

Am ajuns acasa dupa ce am plecat din camera,si m-am dus direct in camera mea dupa cine sa citesc romanul SF strain pe care mi l-a indesat.Chiar cand eram ametit de marea de cuvinte compacte,am decis sa rasfoiesc prin carte intrebandu-ma daca voi putea s-o termin vreodata,si un semn de carte cazu pe covor.

La ora sapte diseara,te astept la parcul din fata garii.

Cuvintele erau asa de curate,ca si cum ar fi fost scrise de o masina.Acest scris limpede arata ca cel al lui Nagato,dar nu eram sigur.

Am avut cartea asta de zile intregi.Deci este ora sapte pentru acea noapte?Sau e valabil si astazi?Poate a crezut ca in final o sa dau peste acest semn si ca m-a asteptat in parc in fiecare noapte?Acesta este motivul pentru care Nagato vroia sa citesc cartea asta-seara ca sa descopar semnul?Chiar si asa,de ce nu mi-a spus direct?De altfel,nu stiu de ce m-ar chema in parculet.

M-am uitat la ceas,era 6:45.Chiar daca statia e cea mai aproape de scoala,mi-ar lua cel putin 20 de minute de mers pe bicicleta.

M-am gandit vreo zece secunde.

Am bagat semnul in buzunarul blugilor inainte sa fug din camera si jos pe scari ca un iepure.Am ajuns la intrare s-o vad pe sora mea mai mica,cu o acadea si intrebandu-ma,'Unde te duci,Kyon-kun?'Am raspuns 'La statie.' am sarit pe bicicleta,care era legata de usa,si am plecat spre destinatie.

Daca Nagato nu e acolo,o sa rad cu pofta de mine insumi.

Se pare ca nu pot sa rad.

Ca un biciclist atent,mi-a luat pana la si 10 sa ajung in parculetul de langa statie.Cum parcul era departe de drumul principal,nu erau multi oameni acolo la acest timp.

Prin zgomotele de masini si trenuri,mi-am carat bicicleta in parc.Sub luminile lampilor uniform plasate,am putu sa vad figura stearsa a lui Nagato Yuki pe una dintre bancile parcului.

Chiar e tipul de persoana al carei prezente e greu de detectat.Stand linistita in parc,daca n-as fi stiut as fi confundat-o cu o fantoma!

Nagato se ridica incet ca o papusa cu sfori.

Inca poarta uniforma.

'Esti fericita ca am ajuns in sfarsit?'

A dat din cap.

'Doar nu m-ai asteptat in fiecare zi?

A incuviintat din nou.

'...E ceva ce nu poti sa-mi spui la scoala?'

Nagato incuviinta si mearsa in fata mea.

'Pe aici.'

Dupa cele doua cuvinte,se intoarse si arata calea.Modul ei de mers e ca al unui ninja:nici un pas nu se putea auzi.Nu puteam decat s-o urmez ezitant,care era integrata perfect in noapte.

Dupa cateva minute de mers si observand briza fluturandu-i parul bland,am ajuns la un bloc foarte aproape de statie.

'Aici.'

Nagato isi scoase cartela si o introduse in senzorul electronic de la intrare;usa de sticla din fata noastra se deschise.Mi-am lasat bicicleta langa intrare si am urmat-o pe Nagato,care se indrepta deja spre lift.In lift,Nagato parea sa se gandeasca la ceva dar n-a zis nimic,doar holbandu-se la numarul etajului.Liftul a ajuns la al saptelea etaj.

'Scuza-ma dar unde mergem?'

Era tarziu,dar trebuia sa intreb.Nagato,care mergea incet pe coridor,raspunse:

'Acasa.'

To be continued...( negresit ;) )