Toradora! (Romanian):Volumul1 Capitolul1
Este moale şi dulce.
Dacă este observat, sunt sigur că fiecare va dori să-l aibă,
De aceea nimeni nu l-a văzut vreodată.
Deoarece această lume l-a ascuns destul de bine, e dificil de obţinut.
Dar, va veni o zi când va fi descoperit de cineva,
Şi doar cei care trebuie să-l obţină vor putea să-l găsească.
Asta e tot.
Capitolul 1
- La naiba!
Şapte si jumătate dimineaţa. Era o dimineata plăcută, şi obscur în interiorul casei. Casa era un apartament cu două camere plus bucătărie ce înfrunta sudul, aflat intr-o clădire cu două etaje, ca o închisoare, la o distanţă de 10 minute de staţia de metrou. Chiria era aproape 80.000 de yeni.
- Mă dau bătut! Pur şi simplu nu îmi iese!
O mâna frustrată a şters aburii de pe oglindă. Baia uzată era ceţoasă din cauza unui duş matinal. Aşa că, după ce a fost ştearsă, oglinda s-a întors la starea ei înnorată. Era inutil ca cineva să se răzbune pe oglindă indiferent cât de frustrat era...
- Chestia asta nu e decât o jecmăneală!
Fă-te mai blând cu breton plutitor — Sloganul acesta putea fi văzut în cea mai recentă revistă de moda pentru bărbaţi. Bretonul lui Takasu Ryuuji „plutea” acum. Aşa cum spunea articolul, şi-a întins bretonul, şi-a uscat şuviţele cu uscătorul până au rămas drepte, apoi şi le-a dat uşor în părţi cu puţin gel de păr. S-a trezit în mod special cu jumătate de oră mai devreme pentru a-şi face părul să semene cu cel al unui model şi astfel să i se îndeplinească dorinţa.
Cu toate acestea,
- Poate am fost prea naiv când am încercat să mă schimb, doar schimbându-mi bretonul.
Ryuuji a aruncat deprimat revista de modă, pentru care a avut nevoie de mult curaj ca să o cumpere, în coşul de gunoi. Din nefericire, considerând ţinta lui slaba, revista a ratat complet coşul, s-a deschis singură când a aterizat şi a răsturnat tot gunoiul. Pagina deschisă scria „Încă e timp să te pregătesti pentru începutul şcolii. Blând sau sălbatic? Călătoria noastră spre modeling” Dacă ar fi după mine, nu sunt prea sigur ca mi-ar păsa de modeling. Totuşi, aş fi vrut să mă schimb.
Dar am eşuat.
Simţindu-se înfrânt, Ryuuji şi-a udat mâinile cu apă şi şi-a chiufulit părul pe care şi-a petrecut aşa mult timp să şi-l aranjeze. A revenit la părul său obişnuit şi nearanjat. Apoi a îngenunchiat pentru a ridica gunoiul împrăştiat peste tot, pe jos.
- Aa? Ce-i asta... m...mucegai... e mucegai!
Chiar dacă el a şters întotdeauna aburul, chiar dacă a petrecut o zi întreagă săptămâna trecută curăţând mucegaiul din bucătărie şi baie... Tot efortul lui a fost irosit în acea cameră oribil de umedă. Muşcându-şi buzele supărat, Ryuuji a încercat să vadă dacă poate curăţa mucegaiul cu nişte şerveţele. Bineînţeles, nu avea să fie niciodată aşa uşor, şi a ajuns să facă şerveţelele bucăţele. - La naiba, le-am consumat pe toate acum ceva timp. O să fiu nevoit să cumpăr nişte produse de curăţat mucegaiul, iarăşi. Pentru moment o să renunţ, dar mă voi întoarce cu siguranţă şi o să vă distrug, băieţi! Ryuuji a privit în jos la pata de mucegai în timp ce strângea gunoiul. Apoi a şters cu putere podeaua cu nişte şerveţele de hârtie, curăţând orice fir de păr si praf şi ştergând aburul de pe cadă înainte să-şi ridice capul şi să ofteze.
- O da, mâncarea pentru animale. Hei, In~ko-chan!
- Ah...
O voce piţigăiată a răspuns strigătului feroce al liceanului.
Bun, e treaz. Venindu-şi în fire, Ryuuji a mers în picioarele goale în bucătăria parchetată, a luat puţină mâncare pentru animale preparată şi ziare de rezervă, şi s-a îndreptat spre colţul sufrageriei acoperite de tatami. Îndepărtând pânza ce acoperea colivia de acolo, Ryuuji şi-a întâmpinat simpaticul lui animal pe care nu l-a văzut toată noaptea.
Acum, alţi oameni îşi pot creste animalele diferit, dar aşa şi-a crescut familia Takasu papagalul. Pentru că arăta destul de oribil când dormea, în fiecare dimineaţă înainte să se trezească, trebuia să fie acoperit cu o pânză.
-Bună dimineaţa, Inko-chan.
Un papagal galben, acesta era Inko-chan. Ca de obicei, Ryuuji i-a pus nişte mâncare în timp ce vorbea cu el.
- B, bună... dimineaţa, ochii lui au clipit în sus într-un mod cam neplăcut şi enigmatic, deşi a fost totuşi în stare să răspundă în japoneză. Deşi abia s-a trezit, părea să se afle înt-o dispoziţie destul de bună. Din cauza asta era drăguţ.
- Inko-chan, încearcă să zici să mâncăm.
- S,să, m...să mâncăm! Să! Mâncăm!
-OK, destul. Acum să vedem dacă poţi zice acel lucru. Încearcă si vezi dacă poţi să-ţi zici numele...haide, spune Inko-chan.
-I,I,In,I,In,Iiii...I... Inko-chan părea că foloseşte multă energie, aşa cum îşi clătina capul şi îşi umfla corpul rapid, apoi a bătut iute din aripi. ....Iiiii....
-Bleh!
Grrr... De ce sunt păsările aşa proaste? E de aşteptat când ai un creier care cântăreşte un gram. Ryuuji oftă, împachetând ziarul unsuros. A aruncat ziarul într-o punga de plastic. Când era pe cale să-l pună împreună cu restul gunoiului în bucătărie,
-...Unde...te...duci...
Idiotul întins in spatele fusumei părea că s-a trezit la rândul lui.
- Ryuu-chan, ceea ce porţi acum e uniforma? De ce? a întrebat obosită.
Ryuuji a înfăşurat cu eleganţa punga de gunoi şi a răspuns vocii,
- Merg la şcoala. Nu ţi-am zis deja ieri că şcoala începe azi?
-... Ah.
Desfăcându-şi picioarele deasupra futonului, a murmurat în mod repetat următoarele, ca şi când era pe cale să plângă, Atunci, atunci....
- Atunci, cum rămâne cu... prânzul lui Ya-chan? Nu am mirosit nici un pic de mâncare... nu ai făcut nimic pentru mine?
- Nu.
- Ehhh~... Atunci... ce o să facă Ya-chan... când se trezeşte...? Nu e nimic bun de mîncare...
- O sa fiu acasă până te trezeşti tu! Mă duc doar la Ceremonia de Deschidere.
- Ce... aşa deci...
Hee hee hee hee, a zâmbit în timp ce şi-a lipit piciorele desfăcute şi a început să bată din palme... Scuze, să bată din picioare.
- Ceremonia de Deschidere, hm? Felicitări~! Asta înseamnă că, Ryuu-chan va fi în anul doi de azi in colo?
- Să lasăm deoparte asta. Nu ţi-am zis deja că, indiferent cât de ocupată eşti, trebuie întotdeauna să-ţi cureţi machiajul înainte să adormi? Pentru ca te-ai plâns cât de obositor era, nu ţi-am cumpărat nişte şerveţele speciale de îndepărtat machiajul, Ryuuji s-a uitat mai bine în jurul ei, ...Ah...AH! Ai lăsat pudră de machiaj peste toată perna! Nu pot să spăl asta! Ar trebui să ai mai multă grijă de pielea ta; nu mai eşti tânără!
- Scuze.
Chiloţii cu pete de leopard erau complet expuşi. Când s-a ridicat, sânii ei mari s-au clătinat în timp ce cîteva şuviţe din părul ei chiufulit s-au prins în decolteu. Indiferent din ce cauză, unduirea părului sau unghiile lungi, ea oferea o impresie foarte feminină. Dar totusi,
- Cred că am băut prea mult, de-abia am venit cu o oră în urmă. Ah~ Aşa somnoroasă, a căscat, O da... am adus nişte budinca acasă.
