Toradora! (Romanian):Volumul1 Capitolul3
Capitolul 3
Agitaţia de la răsărit a trecut ca un vis şi dimineaţa tăcută s-a întors în reşedinţa familiei Takasu.
Era deja 5 am când Ryūji s-a întors în patul său după ce a fost asaltat de Tigrul din Palmă. Pentru un trup aflat încă în creştere, putea fi neplăcut să nu aibă suficient somn. Căscând cu gura deschisă larg, s-a motivat singur şi s-a trezit la aceeaşi oră ca de obicei. Erau încă multe lucruri de făcut...
După ce s-a dus la toaletă, a trebuit să-l hrănească pe Inko-chan. Ca de obicei, s-a asigurat că papagalul era complet treaz înainte să îndepărteze pânza de pe colivie. Dar...
- ’Neaţa, Inko-ch... Uoa!
Inko-chan stătea întins, mort, cu faţa în sus.
- D,dar nu tocmai ce mi-ai răspuns!? Inko-chan!
- ... Uhh... uhh... uhh...
... Nu, era încă în viaţă. Cum stătea întins pe fundul cuştii, orice ar fi crezut că era mort la o primă privire, dar se pare că pur şi simplu stătea acolo. După ce a strigat Ryūji, s-a ridicat imediat. Dintr-un motiv oarecare, penele lui păreau chifulite, ca şi când s-ar simţi foarte incomfortabil.
- Nu ştiu ce dumnezeu e în mintea ta!
- ’Neaţa!
Poate ar fi mai bine dacă am avea un câine sau o pisică, sau ceva care poate comunica telepatic cu oamenii, se gândea Ryūji în timp ce înlocuia farfuria cu mâncare a lui Inko-chan.
- ...I...III...I...In...In...In...
Inko-chan se uita direct în ochii lui Ryūji , încercând din greu să-şi de-a seama ce voia să zică. Ar putea oare fi acel lucru pe care Ryūji l-a învăţat să spună ani la rând, dar la care încă se încurca?
- Oare... o să spui în sfârşit „Inko-chan”? O să reuşeşti, în sfârşit!?
Ryūji s-a uitat emoţionat în colivie. Înaintea lui, Inko-chan şi-a răsfirat, arogant, penele cozii, apoi...
- I...Idiot!
- La naiba!
Flap! Fără să se gândească mult, Ryūji a acoperit iarăşi colivia cu o pânză. Deşi arăta intimidant, era, de fapt, destul de calm. S-ar duce totul de râpă dacă ar fi să se enerveze la toate mărunţişurile. Cu temperamentul calm al unui gentleman, s-a dus să o verifice şi pe Yasuko, care probabil că s-a culcat deja. A deschis fusuma...
- Ar trebui să doarmă, nu? Pentru că a auzit uşa deschizându-se, Ryūji ştia că s-a întors.
- ...S-a întors, dar asta e ridicol...
A murmurat şi şi-a închis ochii. Yasuko era aşa de beată încât întreaga casă duhnea a băutură când a adormit. Dar de ce trebuia să doarmă ca şi cum s-a rostogolit în faţă şi a aterizat cu faţa în jos?
